Craniul de femeie găsit în Peștera Muierii. Au aflat al cui este, iar analizele arată foarte ciudat

Peștera Muierii este situată în Masivul Parâng, în apropierea localității Petroșani, și este cunoscută pentru siturile sale arheologice și paleontologice.

Craniul unei femei, care a trăit acum 35.000 de ani, a fost găsit în peștera românească „Peștera Muierii”, în 1952. Oamenii de știință care au extras ADN din dintele craniului au descoperit că „nu este un strămoș direct al europenilor moderni, dar este un predecesor al vânătorilor-culegători care au trăit în Europa până la sfârșitul ultimei ere glaciare”, spune Mattias Jakobsson, profesor la Departamentul de Biologie Organică de la Universitatea din Uppsala și conducător al cercetării.

Craniul descoperit în Pestera Muierii a fost atribuit Epocii Bronzului și a devenit celebru datorită vârstei sale și a caracteristicilor sale anatomice remarcabile. Acesta a fost găsit într-un sit arheologic ce conținea numeroase obiecte și oase de origine animală, care au oferit indicii cu privire la stilul de viață și practicile culturale ale comunităților umane din acea perioadă.

Zona Carpaților, casa unor populații antice

Pentru a putea studia mai detaliat craniul și contextul în care a fost descoperit, cercetătorii au efectuat analize antropologice și arheologice amănunțite. Datarea carbonului radioactiv, dar și alte tehnici de laborator au fost utilizate pentru a estima vârsta rămășițelor umane și pentru a înțelege mai bine modul de viață al indivizilor care au trăit atunci.

Rezultatele acestor cercetări au contribuit la înțelegerea evoluției umane și a istoriei popoarelor care au locuit zona Carpaților. Descoperirea craniului în Pestera Muierii a adus informații prețioase despre populațiile antice, inclusiv despre aspecte precum alimentația, obiceiurile funerare și posibilele migrații ale acestor comunități.

În urmă cu doi ani, s-a reușit secvențierea genomului craniului din „Peștera Muierii”

În 2021, pentru prima dată, cercetătorii au reușit să secvențieze cu succes întregul genom din craniul Peștera Muierii, o femeie care a trăit în România de astăzi, în urmă cu 35.000 de ani. Diversitatea ei genetică ridicată arată că migrația din Africa a avut loc în timpul și după cea mai recentă eră glaciară. Aceasta este concluzia unui nou studiu condus de Mattias Jakobsson de la Universitatea Uppsala, publicat în revista lucrări științifice Current Biology.

„Ea seamănă puțin mai mult cu europenii din zilele noastre decât indivizii din Europa cu 5.000 de ani mai devreme, dar diferența este mult mai mică decât am crezut. Putem vedea că ea nu este un strămoș direct al europenilor moderni, dar este un predecesor al vânătorilor-culegători care au trăit în Europa până la sfârșitul ultimei ere glaciare”, spune Mattias Jakobsson, profesor la Departamentul de Biologie Organică de la Universitatea Uppsala și conducătorul studiului.

Premieră mondială. Foarte puține genomuri complete mai vechi de 30.000 de ani au fost secvențiate

Echipa de cercetători poate citi întregul genom al craniului din Peștera Muierii, ei pot observa asemănări cu oamenii moderni din Europa, văzând în același timp că nu este un strămoș direct. În studiile anterioare, alți cercetători au observat că forma craniului ei are asemănări atât cu oamenii moderni, cât și cu neanderthalienii. Din acest motiv, ei au presupus că ea are o fracțiune mai mare din gena strămoșilor neanderthalieni decât alți contemporani, ceea ce o face să iasă în evidență.

Oamenii de acum 5 mii de ani aveau mai puțin Neanderthal în ADN decât ea, care a trăit acum 35.000 de ani

Dar analiza genetică din studiul actual arată că ea are același nivel scăzut de ADN de Neanderthal ca majoritatea celorlalți indivizi care au trăit în timpul ei. În comparație cu rămășițele unor indivizi care au trăit cu 5.000 de ani mai devreme, ea avea doar jumătate din cantitatea de informație genetică de la strămoși Neanderthal.

Răspândirea oamenilor moderni din Africa, în urmă cu aproximativ 80.000 de ani, reprezintă o perioadă importantă în istoria omenirii. Populațiile au migrat din Africa în Asia și Europa. Efectele acestor migrații pot fi observate chiar și astăzi. Diversitatea genetică este mai mică în populațiile din afara Africii decât în cele africane. Faptul că rămășițele umane, numite de cercetători „Peștera Muierii 1”, au o diversitate genetică ridicată implică faptul că cea mai mare pierdere de diversitate genetică a avut loc în timpul ultimei ere glaciare (care s-a încheiat în urmă cu aproximativ 10.000 de ani) și nu în timpul migrației din afara Africii.

„Acest lucru este interesant, deoarece ne învață mai multe despre istoria populației timpurii a Europei. Peștera Muierii 1 are o diversitate genetică mult mai mare decât cea așteptată pentru Europa în această perioadă. Acest lucru arată că variația genetică în afara Africii a fost considerabilă până la ultima Epocă Glaciară și că Epoca Glaciară a cauzat scăderea diversității la oamenii din afara Africii”, a spus profesorul Mattias Jakobsson.

Din punct de vedere genetic, craniul nu mai ascunde niciun secret pentru cercetători

„Accesul la genomica medicală avansată ne-a permis să studiem aceste rămășițe antice și chiar să putem căuta boli genetice. Spre surprinderea noastră, nu am găsit nicio diferență în ultimii 35.000 de ani, chiar dacă unii indivizi care trăiau în timpul Epocii Glaciare aveau o diversitate genetică scăzută.

Acum am accesat tot ce este posibil din aceste rămășițe. „Peștera Muierii 1” este importantă din punct de vedere al istoriei culturale și va rămâne cu siguranță interesantă pentru cercetătorii din cadrul altor domenii, dar, din punct de vedere genetic, toate datele sunt acum disponibile”, a mai spus prof. Jakobsson.