Geniul care a descoperit ADN-ul, dat la gunoi pentru credința sa că inteligența omului e dată de culoarea pielii

James Watson rămâne una dintre cele mai importante și mai controversate figuri din știința secolului XX. Co-descoperitor al structurii de dublu helix a ADN-ului, James Watson a contribuit la descifrarea „secretului vieții”, însă moștenirea sa este profund umbrită de o serie de comentarii rasiste, sexiste și eugeniste.

În 2014, Watson a făcut un gest fără precedent: și-a scos la licitație medalia Nobel pentru Fiziologie sau Medicină, o decizie care a ridicat întrebări despre motivele reale ale vânzării și despre ruptura dintre cercetător și comunitatea științifică.

Descoperirea care a schimbat biologia

În 1953, la doar 25 de ani, Watson și colaboratorul său Francis Crick au publicat în ,,Nature’’ articolul istoric ,,A Structure for Deoxyribose Nucleic Acid” („O structură pentru acid dezoxiribonucleic”), în care descriau structura de dublu helix a ADN-ului.

Această descoperire a pus bazele biologiei moleculare moderne și a revoluționat medicina, deschizând drumul către terapii genetice, secvențierea genomului uman și tratamente inovatoare pentru cancer.

Pentru această realizare, Watson a primit Premiul Nobel în 1962, alături de Francis Crick și Maurice Wilkins.

Ulterior, a devenit directorul Cold Spring Harbor Laboratory (1968), apoi președinte și cancelar al instituției. Prin manualele sale și influența sa academică, Watson a fost considerat o figură monumentală a geneticii moderne.

Căderea personală și profesională

Deși cariera sa științifică a remodelat fundamental biologia modernă, ultimele decenii din viața lui James Watson au fost dominate de scandaluri, declarații șocante și o degradare lentă a reputației sale publice. Controversele nu au apărut brusc, ci au fost rezultatul unei serii de remarci problematice făcute de-a lungul anilor, pe teme de rasă, inteligență, femininitate, orientare sexuală și eugenie.

Într-un interviu din 2007, Watson a afirmat că este „inherent pesimist în privința viitorului Africii”, sugerând că „politicile sociale se bazează pe presupunerea eronată că inteligența lor este aceeași cu a noastră”. Declarațiile au provocat indignare internațională și au fost catalogate drept profund rasiste. Cold Spring Harbor Laboratory, instituție pe care o condusese timp de decenii și pe care o transformase într-un centru de excelență, i-a retras toate titlurile onorifice, punând capăt unei influențe academice care părea odinioară de neatins. Watson spunea atunci că se simte tratat „ca o persoană care nu mai există”.

Dar declarațiile privind inteligența populațiilor africane au fost doar o parte dintr-un tipar. Mai puțin cunoscut este episodul din 2001, când, în timpul unei conferințe la Berkeley, Watson a sugerat că există o legătură între „culoarea pielii și libido”, respectiv între „subțirime și ambiție”, comentarii care au stârnit proteste și au fost considerate pseudoștiință periculoasă. Există și remarci misogine, inclusiv cele din The Double Helix, unde descria femeile din laborator prin prisma aspectului fizic, minimalizând competența Rosalindei Franklin, fără de care descoperirea ADN-ului nu ar fi fost posibilă. În alte ocazii, Watson a glumit pe seama orientării sexuale a unor oameni de știință sau a sugerat, în mod repetat, că ar trebui explorate metode de „îmbunătățire genetică” a populației umane.

În 2020, la vârsta de 92 de ani, într-un documentar, Watson a reiterat opiniile sale privind legătura dintre rasă și inteligență, dublându-și afirmațiile pentru care fusese deja exclus din comunitatea științifică. Cold Spring Harbor l-a repudiat definitiv, declarând că „nu mai există niciun rol în care James Watson să poată reprezenta instituția”.

Izolarea profesională a fost totală. Universități care altădată îl invitau ca pe o legendă vie au încetat orice colaborare. Edituri științifice au refuzat să îi publice lucrările, iar colegi de laborator au descris un om care, în ultimii ani, devenise „prizonier al propriilor convingeri”, incapabil să înțeleagă gravitatea lor.

Ironia tragică este că Watson, un om care a petrecut o viață studiind mecanismele eredității, a ajuns să fie definit nu de descoperirea sa genială, ci de propriile credințe greșite despre genetică, credințe care contrazic consensul științific modern.

De ce și-a vândut James Watson medalia Nobel?

Motivațiile pentru vânzarea medaliei Nobel, în 2014, sunt complexe: presiuni financiare, sprijin pentru știință, un act simbolic sau chiar un gest de sfidare. După scandalurile publice, Watson a pierdut o mare parte din veniturile sale. El a declarat că o parte din bani va fi folosită pentru a-și întreține familia. Oficial, Watson și casa de licitații Christie’s au afirmat că o parte din încasări vor merge către instituții educaționale și proiecte științifice.

Mulți au interpretat vânzarea ca pe o formă de protest față de comunitatea științifică, despre care Watson considera că l-a „abandonat”. „Nimeni nu mai vrea să admită că exist”, spunea el.

Watson a devenit primul laureat Nobel în viață care și-a scos medalia la licitație, un gest perceput ca o ruptură totală între om și instituția științei. În esență, Watson și-a vândut medalia deoarece se simțea marginalizat, avea dificultăți financiare și dorea, în același timp, să transmită un mesaj public despre izolarea sa din comunitate.

Prețul premiului Nobel

Licitația a avut loc la Christie’s, în decembrie 2014, iar medalia s-a vândut pentru 4,1 milioane de dolari (aproximativ 4,76 milioane cu taxe incluse), cea mai mare sumă obținută vreodată pentru o medalie Nobel la acel moment. Cumpărătorul, miliardarul rus Alisher Usmanov, i-a returnat ulterior medalia lui Watson, spunând că „nu este acceptabil ca un om de știință de talia lui să fie nevoit să-și vândă premiul”. Medalia era din aur de 23 de carate, cu diametrul de 66 mm.

Povestea lui Watson are două fețe. Pe de o parte, este imposibil de contestat contribuția sa uriașă la biologia modernă. Descoperirea structurii ADN-ului se află, alături de teoriile lui Mendel și Darwin, printre cele mai mari realizări din istoria științei.

Pe de altă parte, comentariile sale despre rasă, inteligență și gen au distrus reputația unui om care, cândva, simboliza progresul științific. Gestul de a-și vinde medalia Nobel nu a fost doar un act financiar, ci și o declarație amară, un simbol al prăbușirii unui titan științific sub povara propriilor convingeri controversate.