La București a nins noaptea trecută. Motiv suficient de important pentru Inspectoratul General pentru Situații de Urgență să pună în gardă lumea. Mesajul de avertizare meteo transmis prin sistemul RoAlert l-a determinat pe medicul psihiatru și legist Cristian Păpărău să facă o analiză despre impactul psihologic al alertelor repetate.
Ca și ceilalți bucureșteni, medicul psihiatru a fost trezit în jurul orei 4 dimineața de RoAlert pentru ninsoare. Reacția sa, devenită rapid virală, ridică întrebări despre felul în care sunt gestionate avertizările publice și despre efectele acestora asupra sănătății mintale colective.
În contextul alertelor emise de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (ISU) prin sistemul RO-ALERT, medicul atrage atenția că uneori „sunetul alarmei a devenit mai puternic decât evenimentul în sine”.
Mesajul RoAlert a avertizat bucureștenii la 4 dimineața… că a început să ningă (Foto: Facebook)
Asemeni lui, mulți oameni au fost revoltați.
„Iertați-mă, dar să dai RoAlert la 04:19 dimineața în București ca să le spui oamenilor treziți buimaci din somn de sunetul de Apocalipsă al alertei că NINGE abundent… trebuie să fii idiot! Efectiv idiot! Cine stă prost cu inima… ghinionul lui!”, a fost una dintre reacțiile din mediul online.
Trezit din somn de o ninsoare moderată
Psihiatrul povestește că a fost trezit în toiul nopții de un mesaj sonor puternic
„M-a trezit la 5 dimineața un sunet strident de RoAlert. Să îmi sară inima din piept. Mesaj de avertizare meteo… afară – liniște. O palmă de zăpadă așezată cuminte peste noapte”, a relatat acesta despre RoAlert.
Ulterior, la ora 7 dimineața, a mai primit o alertă. Experiența l-a determinat să se întrebe când a început societatea să se teamă de iarnă.
Bulevardul Magheru din București, miercuri dimineața, după 2 mesaje RoAlert (Foto: Adrian Pîclișan)
Medicul compară reacția actuală la fenomene meteorologice obișnuite cu modul în care acestea erau percepute în urmă cu două sau trei decenii.
„Acum 20–30 de ani, o ninsoare ca aceasta era pur și simplu… iarnă”, arată dr. Cristian Păpărău, care explică, în continuare, care este impactul unei astfel de alerte asupra celor care le primesc.
Ce se întâmplă în creier când sună RoAlert
Din perspectivă psihiatrică, explică dr. Cristian Păpărău, sunetul strident al alertei, inclusiv cea RoAlert, activează mecanismele biologice asociate pericolului real.
„Din punct de vedere psihiatric, fiecare alertă stridentă activează în creier exact același sistem care se activează în fața unui pericol real. Amigdala nu face diferența între «pericol major» și «posibil inconvenient». Corpul reacționează la sunet, nu la cantitatea de zăpadă”, explică acesta.
Efectele sunt concrete și măsurabile, mai arată acesta.
„Crește ritmul cardiac, crește tensiunea arterială, se eliberează cortizol, somnul se fragmentează. Crește ritmul cardiac, crește tensiunea arterială, se eliberează cortizol, somnul se fragmentează. Pentru un om cu anxietate, pentru cineva cu atacuri de panică sau cu vulnerabilitate la stres, aceste declanșatoare repetate nu rămân neutre. Pot genera: atacuri de panică nocturne, hipervigilență pe parcursul zilei, senzația de pericol difuz, fără obiect clar. Nu zăpada provoacă atacul de panică, percepția pericolului iminent o face”, a mai menționat medicul.
Frica – mai contagioasă decât gripa
Medicul descrie și un fenomen social vizibil în astfel de situații: golirea magazinelor, cumpărături excesive și distribuirea în lanț a mesajelor alarmiste.
Psihiastrul Cristian Păpărău avertizează despre efectele nocive ale mesajelor de alarmare pentru situații care nu sunt cu adevărat dezastre (Foto: Facebook)
„Nu pentru că realitatea ar impune asta, ci pentru că alerta ne-a activat frica. Frica este contagioasă, mai contagioasă decât gripa”, arată el.
Astfel, mesajele de prevenție riscă să genereze un efect secundar: amplificarea anxietății colective. În loc să liniștească, ele pot declanșa reacții disproporționate față de situația reală din teren.
Oboseala de alarmă – riscul ignorării pericolului real. Ca în fabula lui Esop, cu lupul
Un alt efect subliniat de psihiatru este „oboseala de alarmă”, fenomen cunoscut și în mediul medical sau în zonele cu alerte frecvente.
„Când suntem expuși frecvent la mesaje de urgență pentru situații gestionabile, sistemul nostru psihic fie rămâne într-o tensiune constantă, fie începe să ignore alertele, iar într-o zi, când pericolul va fi cu adevărat major, reacția poate fi întârziată”, atrage el atenția.
Este exact ca într-una dintre fabulele lui Esop, „Băiatul care a strigat: Lupul!”, care a devenit extrem de populară în cultura românească. Este vorba despre un băiat pus să păzească oile satului și care, de plictiseală, ca să se distreze, strigă: „Lupul! Lupul! Vine lupul!”. Oamenii din sat aleargă speriați să-l ajute, dar descoperă că nu există niciun lup. Băiatul râde și își bate joc de ei.
Face acest lucru de mai multe ori, iar sătenii ajung să nu-l mai creadă. Ca atare, în ziua în care lupul chiar apare, nimeni nu sare în ajutor, turma este atacată, iar el rămâne singur cu consecințele minciunilor sale. Concluzia e simplă: această alternanță între hipervigilență și desensibilizare poate deveni periculoasă în situații cu adevărat critice.
„Nu orice ninsoare este un dezastru”
Psihiatrul subliniază că nu contestă necesitatea avertizărilor, ci proporționalitatea lor. „Cred în prevenție, cred în necesitatea avertizării, însă cred și în proporționalitate și raționalitate”, arată doctorul. Mesajul său central este unul despre echilibru și despre impactul limbajului alarmist asupra societății.
„O societate expusă constant la tonuri apocaliptice își scade pragul de toleranță la disconfort. Iarna înseamnă zăpadă, vara înseamnă căldură, toamna înseamnă ploaie. Nu orice inconvenient este o catastrofă, nu orice ninsoare este un dezastru. Poate că nu trăim vremuri mai periculoase, poate că trăim vremuri în care sunetul alarmei a devenit mai puternic decât evenimentul în sine. Și poate că sănătatea mintală colectivă are nevoie, uneori, nu de o alertă în plus… ci de puțină liniște”, concluzionează dr. Cristian Păpărău.
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
