Judecătorul Alin Ene: „În statul de drept, Guvernul nu denigrează Justiția. O respectă și o protejează”

Sunt absolut iresponsabile și inacceptabile într-o democrație etichetările simplificatoare și discursul care induce ideea că drepturile magistraților sunt privilegii „luate de la gura cuiva”.

Câteva precizări aparent necesare pentru proaspătul membru al Guvernului:

Independența justiției nu este un concept abstract și nici un lux „plătit din gura copiilor flămânzi”. Ea este fundamentul statului de drept, adică temelia pe care fiecare cetățean – indiferent că este copil, părinte, salariat sau pensionar – își poate proteja drepturile în fața oricărei puteri: politice, economice ori sociale.

Regimul juridic al pensiei de serviciu a magistraților nu este un „privilegiu”, ci o garanție constituțională, instituită tocmai pentru a proteja judecătorul de orice formă de presiune politică, inclusiv post-carieră.

A califica o instituție constituțională drept „Caritas” echivalează cu a pune sub semnul îndoielii legitimitatea însăși a funcționării statului de drept.

Inacceptabilă opoziția artificială între magistrați și „copilul flămând”

Când un înalt demnitar exprimă opinii care minimalizează statutul judecătorului, mesajul transmis societății este unul de decredibilizare a justiției ca putere a statului.

Este inacceptabilă opoziția artificială între magistrați și „copilul flămând” sau „spitalul fără medicamente”.

A construi o asemenea opoziție artificială nu este doar manipulare ieftină – este o metodă de antagonizare socială, o invitație la resentiment colectiv, o incitare la ură de clasă în formă pură, nedemnă de funcția de vicepremier.

Este o retorică de divizare socială, folosită istoric pentru a identifica „dușmani interni” și a canaliza resentimente publice. Nu este limbajul unui demnitar într-un stat european modern.

Dacă alegem să folosim argumentul emoțional al „gurii copilului flămând”, atunci acesta se aplică tuturor cheltuielilor publice, nu doar acolo unde ne este util politic.

Un raționament eronat, chiar și în cazul 1,5 milioane de euro pentru o audiență

Pe același raționament – la fel de eronat și abuziv – cineva s-ar putea întreba și despre alte sume celebre:

Cei 1,2 milioane de lei cheltuiți de Senat pe eșarfe și butoni cu pietre semiprețioase

Sutele de milioane de lei încasate anual ca subvenții de partidele politice

Miliardul de euro presupus a fi fost achitat pentru achiziționarea de doze excedentare de vaccin anti-Covid, suficiente pentru vaccinarea a 2 Românii

Cei 1,5 milioane de euro presupuși a fi fost achitați pentru o audiență la premierul României.

Toate acestea unde au lăsat o gaură? Cine a suferit pentru aceste privilegii? Câte spitale se puteau construi cu acei bani și câte guri de copii flămânzi ar fi putut hrăni?

Este evident că astfel de abordări ar fi la fel de nedrepte, toxice și nefondate precum cele rostite de doamna vicepremier.

Pentru că, dacă vom privi mai atent, vom observa că orice activitate care utilizează fonduri – fie publice, fie colectate din donații – presupune opțiuni asupra alocării resurselor.

De aceea, comparațiile simpliste de tipul „se ia de aici și se mută acolo” sunt nu doar inexacte economic, ci și manipulative dacă sunt folosite pentru a stigmatiza o profesie.

Scuza: „opinii personale, exprimate într-un context emoțional”

Altfel, am putea ajunge să acuzăm că salariul plătit din banii donați pentru construirea unui spital face o gaură în construirea spitalului. Absolut aberant! La fel de aberant ca a spune că pensia unui magistrat creează un deficit în bugetul unui spital.

În cel mai bun caz, vom afla că declarațiile sunt doar „opinii personale, exprimate într-un context emoțional”. Dar vicepremierul României nu vorbește doar în nume personal. Când deții o funcție publică, fiecare cuvânt este purtător de consecințe și trebuie să dai dovada de măsură, responsabilitate și respect pentru principiile statului de drept.

În România, retorica „elitelor parazitare” ne-a dus deja într-un regim totalitar – Ceaușescu a folosit-o ca instrument de control. Să nu repetăm istoria, schimbând doar ambalajul!

Pentru ca în statul de drept, Guvernul nu denigrează Justiția. O respectă și o protejează.

Text de Alin Ene, judecător CSM

9 nov.2025

(Titlul și intertitlurile aparțin redacției)