CIA, interesată de orice fisură care ar fi putut slăbi regimul Ceaușescu, încerca să racoleze ofițeri de Securitate, diplomați sau persoane cu acces la informații privilegiate. Oferta standard era simplă, dar tentantă: o sumă de bani uriașă pentru acea vreme, o casă în Statele Unite și o viață nouă. Mulți au cedat tentației. Însă Ioan Donca, diplomat de carieră și ambasador al României, a răspuns cu demnitate unei asemenea încercări.
„Americanul”, sub lupa Securității
Ioan Donca a fost anchetat de mai multe ori de Securitate în ultimii ani ai comunismului, scrie Dan Andronic în evz.ro. Era privit ca „simpatizant al americanilor”, o etichetă care, într-un regim suspicios, putea echivala cu acuzația de spionaj. În realitate, contactele sale externe și modul independent de a-și exercita mandatul ridicau semne de întrebare pentru autoritățile de la București. Însă Donca a respins mereu ideea de colaborare cu serviciile străine și a subliniat că niciodată nu i s-a cerut să spioneze sau să furnizeze informații compromițătoare.
Kuala Lumpur, 1984: momentul deciziei
Anul 1984 a reprezentat un punct de cotitură. Aflat la post în Malaezia, Ioan Donca a fost avertizat de premierul malaezian că va avea „mari probleme acasă” dacă se întoarce la București. În paralel, un oficial al CIA, sub acoperire diplomatică, i-a propus să rămână în Occident. Oferta americanilor a fost șocantă: 2 milioane de dolari, o sumă colosală pentru epocă, și posibilitatea de a negocia și mai mult. Promisiunea unei vieți fără griji, departe de presiunile regimului, putea părea irezistibilă.
Răspunsul lui Donca a rămas însă antologic: „Chiar crezi că aș veni la voi pentru bani? Eu sunt operă de artă, eu n-am valoare. N-aveți voi bani să mă plătiți pentru asta.”. Replica a închis orice discuție, dar a confirmat caracterul unui diplomat care punea loialitatea față de România mai presus de orice avantaj personal.
Metafora „fructului” și riscul asumat
Ioan Donca explica refuzul printr-o logică morală: dacă ar fi acceptat, ar fi confirmat suspiciunile celor care îl considerau trădător. În diplomația vremii, vorbea despre „metafora fructului”: ori îl culegi la momentul oportun, ori îl lași să cadă de teamă că, la București, ți se va reproșa îndrăzneala. El alegea să-și depășească uneori mandatul pentru a aduce beneficii României, dar niciodată nu a acționat împotriva intereselor țării. Prezența familiei alături de el în Asia a făcut decizia de refuz și mai grea, dar și mai semnificativă.
Un „martor incomod” între loialitate și tentație
Ioan Donca a lucrat ani întregi aproape de Ceaușescu și a avut un rol important în Asia de Sud-Est, acolo unde România încerca să își extindă influența politică și economică. Tocmai această experiență îl făcea o țintă valoroasă pentru CIA. Însă refuzul său a arătat că, pentru un diplomat autentic, loialitatea nu are preț. La recenta lui înmormântare, multe generații de diplomați, români și străini, i-au prezentat omagiu.
