Jurnalista Narcisa Iorga despre „șampania” newyorkeză pe care românii au băut-o 40 de ani

Îți doresc să retrăiești ceea ce au trăit străbunicii, bunicii sau părinții tăi în România, începând cu anul 1947. Depinde de vârsta pe care o ai.

Îți doresc să trăiești cu spaima că noaptea vor veni peste tine bolșevicii și te vor schingiui, doar pentru că ești mai bogat decât alții. Că-ți vor lua fiica și soția cu forța. Că-ți vor tăia vitele și-ți vor împușca în cap caii. Nu că ai avea vite și cai, dar așa, simbolic. Să-ți ia caii putere, poftim!

Îți doresc să rămâi fără casa pe care ai plătit-o 30 de ani prin credit. Să fii dat afară din ea și să te trimită într-o închisoare, doar pentru că nu vrei să semnezi că o predai gratuit statului.

Îți doresc să nu mai poți să-ți trimiți copiii la facultate, după ce au fost dați afară doar pentru că tu ești părintele lor și ai reușit să-ți cumperi, prin muncă cinstită, o casă, o mașină și ceva teren sau că ai investit pe bursă. Sau în criptomonede, ca să fim moderni! Iar visul că fiii tăi vor învăța sau vor lucra în străinătate să rămână doar un vis, și acela cenzurat, de frică să nu te trădeze până și propria-ți minte.

Îți doresc să trăiești cu teama că soțul, prietenul, vecinul, te toarnă pentru orice ai făcut sau chiar și pentru ce n-ai făcut, doar din invidie sau din lipsă de caracter, ca să-i fie lui bine, să obțină o funcție sau poate o casă de la stat.

Îți doresc să te temi să-ți iubești soția, pentru că va fi nevoită să avorteze, ceea ce ar putea însemna moarte sau, în cel mai bun caz, închisoare.

Dulce neo-marxist, asta ți-o doresc!

Dar îmi doresc și ca toate astea să ți se întâmple după ce nu voi mai fi eu…