Un omagiu încărcat de adevăr despre jurnalista Simona Popescu, text semnat de Constantin Pașol și postat pe pagina Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Îl publicăm și noi pentru că Simona Popescu nu s-a făcut cunoscută ca vedetă tv, dar a adus mult frumos, adevăr, informație exactă, toate oferite socității din poziția ziaristului de presă scrisă care știe că frazele lui rămân și fac istorie. Făcea radio în ultimii ani, dar scrisul nu-l abandonase. Evada în poezie, expunându-și sensibilitatea. Mi-a fost o dragă prietenă și colegă, greu de uitat. (Simona Ionescu)
Constantin Pașol: „S-a stins o voce a onestității din presa românească”
„Colegii de la postul public de radio Antena Satelor anunță că „lumea presei din România este în doliu după anunțul stingerii din viață a jurnalistei Simona Popescu, la vârsta de 59 de ani”.
Într-o postare pe pagina de socializare a postului se mai arată: „Cunoscută pentru integritatea sa neclintită și pentru o carieră de peste trei decenii în slujba adevărului, Simona a pierdut bătălia finală cu o boală necruțătoare pe care a înfruntat-o cu o discreție și un curaj remarcabil timp de mai bine de 30 de ani. O carieră construită pe principii solide!”.
Simona Popescu a fost martora și cronicarul transformărilor societății românești post-decembriste. Parcursul ei profesional a lăsat urme adânci în mai multe segmente ale mass-media. Pilon al presei scrise, a făcut parte din „generația de aur” a jurnalismului de după 1990, activând în redacții de prestigiu precum Evenimentul Zilei, Cotidianul și România Liberă. La acesta din urmă, a condus cu mână de fier și profesionalism secția de Anchete Speciale, fiind recunoscută pentru curajul de a aborda subiecte dificile.
Atât de frumoasă era Simona Popescu în tinerețea noastră revoluționară, când încercam să schimbăm în bine România
Pentru mulți români din diaspora (și nu numai) a fost „Vocea de la Radio”, timp de peste un deceniu și jumătate. În ultimii ani, Simona a devenit o prezență caldă și familiară pentru ascultătorii postului Radio România Antena Satelor. Emisiunile sale, precum „Departe de acasă”, „Cu inima deschisă”, „Magazin de vorbe”, au fost spații de dialog autentic, în care Simona a pus mereu omul simplu pe primul loc.
A avut și o valoroasă contribuție instituțională. Experiența sa a fost valorificată și la nivel înalt, ocupând funcția de director al Direcției de Presă a Guvernului României, unde a impus un standard ridicat de comunicare oficială.
A sprijinit, de asemenea, prin comunicarea culturală și instituțională, proiectele Muzeului Orașului București.
Testamentul spiritual: „Onestitatea m-a costat mult, dar mi-a adus pacea”
Într-un ultim mesaj emoționant, transmis prin intermediul familiei sale (soțul Costin și fiica Alexandra), pe pagina ei de Facebook, Simona a lăsat o moștenire morală tuturor celor care au cunoscut-o. Ea a descris cei 35 de ani de presă nu ca pe o simplă meserie, ci ca pe o „contribuție la o lume mai bună”.
Jurnalista Simona Popescu, într-un moment de respiro
Mesajul său de adio este unul de o sinceritate tăioasă: a recunoscut că a ales calea cea mai grea, cea a onestității, care a venit cu multe sacrificii personale și profesionale, dar care i-a permis să plece din această lume cu fruntea sus.
Colegii de breaslă o descriu astăzi ca pe un jurnalist de modă veche, în cel mai nobil sens al cuvântului – un om pentru care verificarea informației și etica erau sfinte. Plecarea ei lasă un gol imens nu doar în redacția Radio România, ci în întreaga comunitate a jurnaliștilor care mai cred în puterea cuvântului liber și asumat.
Simona Popescu va rămâne în amintirea publicului drept vocea care nu a tăcut atunci când a fost greu și omul care, în ciuda suferinței fizice, a ales să dăruiască speranță și echilibru prin microfon până în ultimele sale zile.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
