Simona Ionescu / Redactor Șef

Lucruri necunoscute despre Silviu Prigoană. Blugii „ca racheta cosmică”, bătaia cu lingura la palmă și Moș Crăciun

Lucruri necunoscute despre Silviu Prigoană. Blugii „ca racheta cosmică”, bătaia cu lingura la palmă și Moș Crăciun
Pentru unii misterios, pentru alții o persoană insensibilă, Silviu Prigoană se transforma total atunci când vorbea despre copilăria sa, cu zăpezi ce țineau „din noiembrie până în martie”. Și Moș Crăciun, în care a crezut întotdeauna...

Silviu Prigoană s-a născut cu „telefon, televizor și mașină, adică tot ce avea nevoie un copil să crească fericit. Era extrem de fericit când venea „circul în Orășelul Copiilor” și a mărturisit că niciodată n-a încetat să creadă în Moș Crăciun.

„Patru căluți de tablă pe care îi trăgeam după mine cu o sfoară”

Silviu Prigoană a recunoscut că a fost un copil „plin de surprize”, iar simpla sa „prezență însemna, pentru părinţi, o boacănă potenţială”. Iubea Crăciunul și n-a uitat niciodată primul cadou primit: „patru căluţi de tablă pe care îi trăgeam după mine cu o sfoară”.

„Crăciunul din copilăria mea era fascinant. Eu cred şi acum în Moş Crăciun. Şi ştiu că el nu e din Laponia, ci este de aici, e tatăl meu, care se îmbrăca în Moş Crăciun şi venea cu sacul.

„Mie îmi plăceau jucăriile din lemn”

Îl recunoşteam pe tata după pantofi, deşi el îmi spunea că Moş Crăciun a venit de fapt cu o noapte înainte şi ne-a lăsat cadourile. Vorbesc de anii ´65-´67 şi chiar şi mai târziu, când vecinii din bloc făceau prin rotaţie pe Moş Crăciun. Primul cadou pe care l-am primit a fost de-a dreptul uimitor.

Erau patru căluţi de tablă pe care îi trăgeam după mine cu o sfoară. Mă tăiam la degete de câte ori mă jucam cu ei. Anul următor am primit un tramvai. Dar nici acesta nu mi-a plăcut, din acelaşi motiv. Mie îmi plăceau jucăriile din lemn”, a declarat Silviu Prigoană într-un interviu pentru Taifasuri.

„Mi-am dorit o pereche de blugi. Mă uitam la ei ca la o rachetă cosmică”

Silviu Prigoană a crezut dintotdeauna în Moș Crăciun

A avut o copilărie fericită și n-a prea știut „ce înseamnă lipsurile”, în apartamentul cu două camere, unde se simțea protejat și iubit. În clasa a șaptea, Silviu Prigoană a mărturisit că și-a dorit enorm o pereche de blugi.

Primise o colegă „și mă uitam la ei ca la o rachetă cosmică”. Dar pentru că pantalonii erau foarte scumpi și „se rupeau prea repede”, tatăl său a considerat că „e mai bine să-mi cumpere o bicicletă semicursieră rusească”.

„Mă bătea cu lingura la palmă, deși tata îi spunea că nu va scoate oameni din noi”

A avut niște părinți extraordinari și a suferit enorm după ce i-a pierdut. N-a uitat niciodată cum „mama avea obiceiul să mă bată la palmă, deși tata îi spunea că nu va scoate niciodată oameni din noi (el și frații)”. Și indiferent ce greșeli a făcut, părinții „n-au reacționat exagerat”.

Tata l-a învățat cum să se comporte cu femeile și niciodată nu avea voie să meargă „într-o casă unde locuia o doamnă fără a aduce flori, iar când intram trebuia obligatoriu să spun «sărut mâna». Aceste lucruri am încercat să le transmit băieţilor mei”, a mai spus omul care a înființat patru televiziuni.

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre