În lumea muzicii populare românești, Maria Dragomiroiu reprezintă un simbol al rezilienței și al talentului născut din greutăți. Celebra cântăreață a dezvăluit recent aspecte tulburătoare din trecutul său, conturând imaginea unei femei care a transformat lipsurile copilăriei într-o sursă de forță interioară.
Povestea artistei Maria Dragomiroiu, plină de emoție și lecții de viață, ilustrează cum un mediu modest poate modela un destin remarcabil, fără a șterge urmele unui zâmbet adesea umbrit de melancolie.
Maria Dragomiroiu și-a dorit o casă unde să nu plouă
Născută la țară, într-o familie numeroasă, Maria Dragomiroiu a cunoscut de mică realitățile unei vieți lipsite de confort. Copilăria sa a fost dominată de munca zilnică, unde joaca venea abia după terminarea treburilor casnice.
În acele vremuri, familia locuia într-o casă mică, acoperită cu șiță, unde ploile pătrundeau ușor prin acoperiș, obligând-o pe mamă să plaseze vase peste tot pentru a colecta apa. Aceste condiții precare au lăsat o amprentă adâncă, făcând-o să viseze ani la rând la un acoperiș solid, care să protejeze familia de intemperii.
Această experiență timpurie i-a insuflat ideea că nimic nu se obține fără efort, transformând munca într-o valoare fundamentală a existenței sale.
Maria Dragomiroiu a vândut țuică o vară întreagă, ajutându-și părinții să strângă bani pentru a pune tablă pe casă
„ Îmi făcea plăcere când ajutam și eu la bunăstarea familiei. Ca atare, la doar 12 ani, vindeam țuică. Mai am și acum țuică de șase, șapte ani de când mi-a făcut fratele meu, pentru că ulterior s-a prăpădit… Are un parfum anume pentru că tăticul a avut un cazan special, din aramă făcut de căldărari. S-a chinuit tata mult, a strâns ban pe ban până a cumpărat acel cazan.
Când eram copii aveam o casă mică, acoperită cu șiță și ne ploua în casă. Sunt și acum pe la muzee case de genul ăsta. Și când venea ploaia, apa își face mereu loc, mi-o aduc aminte pe mama cum punea o străchinuță pe sobă, una nu știu unde în toate locurile unde ploua.
De aceea, mi-am dorit toată viața să am un acoperiș unde să nu mai plouă. Și am muncit o vară întreagă, am adunat bani și a acoperit tăticul casa cu tablă și am fost cea mai fericită. Lipsurile au fost o traumă, nu faptul că munceam. Noi, ca și copii nu ne doream mare lucru, pentru că eram limitați.
Când fratele mamei ne-a adus la toți o minge mică de doi lei așa spuneam noi, ne-am jucat cu ea atât de fericiți… Astăzi din păcate, copiii nu mai apreciază”, a povestit Maria Dragomiroiu în podcastul Dr. Luiza Spiru.
Maria Dragomiroiu obișnuiește și acum să meargă desculță la casa de la țară
Maria Dragomiroiu și-a spus povestea în podcastul dr. Luiza Spiru. Sursă foto: captură video
În satul natal, viața era simplă, dar aspră. Maria, cea mai mică dintre frați, primea haine și încălțăminte după ce acestea erau purtate de frați. Iarna, opincile improvizate treceau de la un frate la altul, ajungând la ea adesea deteriorate. Vara, mergea deseori desculță, o practică pe care o continuă și astăzi cu plăcere, mai ales primăvara, când vizitează casa de la țară.
„Umblam desculță în copilărie și nici acum nu am renunțat la bucuria asta, mai ales că vine primăvara. Merg la țară și cum ajung în curte mă descalț. Prima oară pun mâna pe mătură și mătur bătătura. Copilăria m-a și traumatizat, m-a și întărit. Visam să am o săndăluță, ca să nu mai merg în picioarele goale, că-mi intrau mărăcini în talpă.
Fugeam prin pădurea de salcâmi după animale, ca să nu meargă în porumbul oamenilor… Și mi-am dorit să am cu ce să mă încalț, dar fiind cea mai mică dintre frați mie îmi reveneau după ce îi purtau ei.
Iarna se făceau niște opinci, le purta fratele meu care făcea mai multe năzbâtii, se ducea la săniuș, le mai strica și până ajungeau la mine… Și așa am realizat eu, copil fiind, că fără muncă nu se poate face nimic”, s-a destăinuit Maria Dragomiroiu.
Mătușa i-a schimbat destinul Mariei Dragomiroiu
Talentul muzical a fost moștenit de la mamă, o femeie frumoasă și blândă, cu o voce caldă, care cânta adesea în casă. Influențată profund de Maria Tănase, Maria Dragomiroiu și-a dezvoltat o voce puternică, capabilă să transmită emoții intense.
Visul de a cânta a reprezentat o evadare din rutina zilnică, iar destinul i s-a schimbat datorită unei mătuși, sora mai mică a mamei.
„Să cânt a fost visul meu. Mi-am dorit mereu să plec de acolo și să cânt. Dumnezeu a lucrat prin mătușa mea, sora cea mai mică a mamei. Mă auzea cântând când venea și s-a rugat de părinții mei să mă lase să plec.
Mătușa mea mi-a schimbat destinul. În clasa a IX-a am plecat la Râmnicu Vâlcea, la liceul Nicolae Bălcescu și am stat un an. Dar era atâta frământare în sufletul mare, atâta visare… Când am ajuns în București, am învățat la Liceul I. L. Caragiale, unde era multă elită, acolo învățau și copii de miniștri.
Mătușa mea era femeie de serviciu la acel liceu și a fost sprijinul meu, în pauză împărțeam sandvișul pe care îl făcea de acasă, dormeam cu ea și cu cea mică, din păcate și ea s-a despărțit”, a mărturisit Maria Dragomiroiu.
La 21 de ani, mamă a doi copii
Cariera artistică a început modest, combinând muzica cu alte activități. A învățat să facă poze în atelierul fostului socru, unde procesa imagini rapid pentru clienți, câștigând bani suplimentari. Seara, cânta în restaurante, construindu-și treptat reputația.
A întâlnit figuri importante din muzică, precum Ileana Sărăroiu, care i-a devenit nașă și a ajutat-o să pătrundă în lumea televiziunii. Din păcate, prima căsătorie nu a ținut, dar Maria Dragomiroiu spune că este unul dintre cele mai bune lucruri care i s-au întâmplat.
„Tatăl copiilor nu a vrut să se implice. El era mai liniștit, îi plăcea să stea, eu visam să le fac un rost copiilor mei, pentru că i-am făcut că mi i-am dorit, să aibă ei ce nu am avut eu. Dar nu le reproșez niciodată, copilul vine pe lume că și-a dorit părintele, nu el și atunci ai o mare responsabilitate.
Tatăl copiilor ne-a părăsit, nu eu. S-a îndrăgostit de cineva, dar mie mi-a făcut un bine și i-am mulțumit pe parcurs. Asta tot de la Dumnezeu e. Îi spun oricărei femei. Niciodată să nu stea cu mâna întinsă să ceară bani pentru o pereche de chiloți, de ciorapi.
Nu te umili, nici o muncă nu este umilitoare. Că speli o scară de bloc, că faci orice, ca să ai banul tău și să nu depinzi de soțul tău. La mine nu a fost cazul, doar eu munceam”, a povestit Maria Dragomiroiu.
Nașa Ileana Sărăroiu a rugat-o să-i dea fata să o crească
Nașa Mariei Dragomiroiu a fost celebra cântăreață Ileana Sărăroiu. Sursă foto: radioimpuls
Relația cu Ileana Sărăroiu a ajutat-o mult pe Maria Dragomiroiu. Celebra cântăreață a fost cea care a dus-o la televiziune deschizându-i drumul către o carieră extraordinară.
„Fostul meu socru, Gheorghe Badea, avea un atelier fotografic unde eu am învățat să fac poze. În 15 minute te pozam și îți dădeam fotografia. Lucram în laborator și câștigam bani, iar seara mergeam să cânt în restaurante.
Am cunoscut-o pe Ileana Sărăroiu, a fost nașa mea. Mi-a spus să-i dau ei fata, că eu pot să mai fac alții copii, dar i-am zis că nu pot să-mi dau sufletul. Dar m-a ajutat, m-a dus la televiziune la Florentina Satmari care nu m-a lăsat niciodată. Sunt oameni care au simțit că eu am ceva de spus”, este de părere Maria Dragomiroiu.
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
