Simona Ionescu / Redactor Șef
Mărțișorul ascunde o istorie bogată, dar plină de mister și tradiții mai puțin știute. Din Albania până în Republica Moldova și din România până în Bulgaria, tradiția mărțișorului sau variațiile sale precum martenitsa în Bulgaria ori martinka în Macedonia de Nord, unește comunități întregi într-o celebrare a renașterii naturii.
Nimeni nu știe cu exactitate când a apărut mărțișorul, dar cercetările arheologice sugerează că tradiția datează de peste 8.000 de ani și este legată de culturile antice din regiunea Balcanilor.
Unele teorii îl asociază cu dacii și tracii, popoare indigene din teritoriile actualei Românii, care venerau natura și atribuiau culorilor alb și roșu semnificații sacre.
Albul reprezenta puritatea apelor și înțelepciunea masculină, în timp ce roșul simboliza sângele, soarele și vitalitatea feminină. Împletirea celor două culori în șnur exprima armonia dintre sexe și ciclul vieții într-un superb mărțișor.
Alți istorici cred că obiceiul mărțișorului are rădăcini romane, datând din perioada când anul nou începea pe 1 martie, în cinstea zeului Mars protector al agriculturii și al renașterii naturii. Artefacte descoperite la Schela Cladovei, în județul Mehedinți, România, susțin ideea unor podoabe similare purtate acum milenii, inițial sub formă de pietricele albe și roșii sau monede de aur și argint.
Poetul George Coșbuc descria mărțișorul ca un talisman care „apropie soarele”, aducând frumusețe, veselie și sănătate, în timp ce țăranii îl foloseau pentru a proteja copiii de friguri și fetele de arsuri solare.
Tudor Arghezi, în „Cu bastonul prin București”, povestea cum femeile din vechime îl purtau pentru a se feri de pistrui și de vânturile primăverii, numite „mărțișor”. Inițial, puterea magică rezida în șnur, nu în podoabă, iar culorile variau regional: negru și alb în Mehedinți, doar roșu în Vâlcea sau multicolore în Transilvania de sud.
Printre cele mai vechi mărțișoare păstrate în România se numără o inimă de argint din 1879, urmată de o rândunică în zbor din 1898, evaluată la 300 de lei cu mulți ani în urmă. Un bănuț de alamă emis de Flota Română în 1920, un bănuț găurit din 1905 și un medalion din 1913 al Flotei Navale Române completează colecțiile istorice.
Unele au scopuri umanitare: mărțișorul „Principele Mircea”, creat în memoria fiului regelui Ferdinand și al reginei Maria, decedat la trei ani de febră tifoidă, strângea fonduri pentru copii bolnavi. Altul, din epoca lui Carol al II-lea, susținea pompierii militari împotriva atacurilor aeriene.
Dar cele mai impresionante sunt mărțișoarele gigantice. În 2011, doi designeri români au creat în Statele Unite un mărțișor de 584,6 metri lungime, din jad, agat, coral roșu, perle și cristale, montate pe pene de struț și dantelă.
Acesta a fost detronat în 2015 de un exemplar bulgăresc de 16.704 metri, confecționat la Vidin de peste 500 de persoane timp de un an. Intrat în Cartea Recordurilor Guinness, mărțișorul gigant a fost expus la Skopje în Macedonia de Nord, Vidin în Bulgaria și ulterior în Buzău, simbolizând unitatea culturală balcanică.
Tradiția mărțișorului, înscrisă în 2017 pe Lista UNESCO a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanității (împărțită de România, Moldova, Bulgaria și Macedonia de Nord), ascunde obiceiuri regionale mai puțin cunoscute.
În Republica Moldova și estul României (Moldova și Bucovina), femeile oferă mărțișoare bărbaților, invers față de restul țării, iar șnurul era inițial completat cu o monedă de aur sau argint. Aici, 1 martie include ritualuri de purificare, cum ar fi curățarea caselor pentru a alunga spiritele rele ale iernii.
În Bulgaria, martenitsa se poartă până la apariția primului copac înflorit, a unei rândunici sau berze, apoi se leagă de un pom pentru a aduce rod bogat, un gest de recunoștință față de natură.
O legendă bulgărească leagă tradiția de Khan Asparuh, fondatorul statului bulgar, care ar fi folosit un șnur alb-roșu pentru a trimite mesaje. În Albania, mai ales în zonele cu comunități aromâne, se practică variații similare, cum ar fi purtarea de fire roșii pentru protecție împotriva deochiului, integrate în festivaluri locale de primăvară.
În unele sate, copiii poartă mărțișoare la glezne sau gât pentru a se feri de boli, iar în Transilvania, culorile multiple evocă diversitatea etnică istorică. „Cine nu le poartă are să se ofilească”, spune o veche zicală, subliniind credința că mărțișorul protejează de rele și aduce bucurie.
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
