Monica Davidescu, despre copilăria fără mamă, „cu două bluze și două perechi de pantaloni”. La 3 ani săpa pământul cu un hârleț

Femeie puternică și determinată, Monica Davidescu a avut o copilărie cu multe responsabilități. Rămasă orfană de mamă la doar trei ani, cu două surori, una de cinci ani și cea mică de „un an și ceva”, Monica Davidescu a învățat cum să fie responabilă, sub ocrotirea bunicii paterne.

Femeie înțeleaptă și tenace, bunica a devenit stâlpul familiei și le-a învățat pe fetițe lecții esențiale despre supraviețuire și autonomie. Viața la țară nu a fost deloc ușoară pentru micuțe, care erau obligate să contribuie așa cum puteau la bunul mers al gospodăriei.

La trei ani, Monica Davidescu a învățat să aibă grijă să nu-și murdărească lucrurile

„Ne-a luat bunica sub aripa ei și cumva a trebuit să învățăm să ne ajutăm una pe alta, să ne responsabilizăm. Aveam doar două bluze și două perechi de pantaloni. Toate hăinuțele noastre încăpeau într-un coșuleț.

Trebuia să fiu responsabilă pentru acel lucru al meu, să nu-l murdăresc. Nu aveam apă la țară, se spălau rufe doar odată pe săptămână, dacă le murdăream nu erau spălate a doua zi. Era responsabilitatea noastră, ori lucrușorul ăla de care trebuia să ai grijă m-a făcut să mă gândesc la tot”, a povestit actrița.

Culesul merelor și a prunelor, sarcină obligatorie pentru Monica Davidescu și surorile ei

Animalele aveau nevoie de hrană, apă și curățenie, grădina cerea muncă asiduă pentru a furniza legumele necesare familiei, iar prunele și merele erau culese cu grijă de mâini mici, dar harnice.

„Plus că aveam animale, iar ele mănâncă, beau apă, trebuie îngrijite, trebuie să le faci curățenie, toți aveam grija asta. Aveam și grădină și ea trebuia muncită. La trei ani aveai un hârleț mai mic, băgai piciorul și săpai holda, la 10 aveai unul mai mare.

Culesul prunelor și a merelor era o sarcină obligatorie pentru copii. Dar faptul că erau lucruri normale, mi-au dat rigoarea asta”, a spus actrița Monica Davidescu în podcastul lui Jorge.

Singura amintire de la mama: 3-4 fotografii

Amintirile despre mamă sunt puține și sfâșietoare: o imagine vagă a trupului scos în curte la înmormântare și 3-4 fotografii păstrate ca niște relicve prețioase.

Monica Davidescu a reflectat totdeauna asupra modului în care această absență a mamei a modelat-o, sugerând că, dacă aceasta i-ar fi fost alături, poate ar fi fost mai puțin ambițioasă sau mai predispusă la comoditate

„Fiecare cu soarta lui, de asta spun că soarta ne alege. Dacă ar putea să-i spun ceva mamei, aș întreba-o dacă e bine, apoi i-aș spune mulțumesc. Eu sunt bine cum sunt, dar dacă mama ar fi fost poate aș fi fost puțin mai leneșă, mai orgolioasă.

E un punct sensibil, cred că trebuie să merg la psiholog să-l lucrez, însă este cumva și hrana mea, punctul meu de pornire. Dacă mama ar fi fost acasă, nu cred că aș fi plecat de lângă ea la 18 ani să-mi caut soarta. Și poate că nu aș fi ajuns actriță”, susține soția lui Aurelian Temișan.

Visul bunicii: să-și vadă măcar o nepoată măritată înainte de moarte

Bunica, în schimb, a fost figura centrală care i-a ghidat pașii. Ea a insistat ca nepoata să-și urmeze visul de a deveni artistă, încurajând-o să plece la București după terminarea liceului.

Cu un sac de nuci drept plată, bunica a aranjat o evaluare la un profesor de română din Bușteni, un gest simplu, dar plin de dragoste, care i-a deschis nepoatei ușa spre Capitală. Dorința bunicii era să-și vadă una dintre nepoate căsătorită și independentă, un vis împlinit chiar înainte de moartea ei, când sora mai mare a Monicăi s-a măritat.

Bunica și sacul cu nuci pentru profesorul de română

„Dar a fost bunica paternă și primul cuvânt pe care i l-aș spune ei ar fi: mulțumesc pentru tot. Dorința bunicii a fost să o vadă pe una dintre noi măritată înainte să moară și a văzut-o pe sora mea mare căsătorită. Se gândea că în momentul în care una dintre noi se mărită și are casa ei, poate da o mână de ajutor celorlalte.

Ea a insistat să merg la București să mă fac artistă. Eu i-am spus că nu știu dacă sunt pregătită și mi-a spus: Lasă că știe Lenuța de la Bușteni (mătușa mea care acum e în spital) un profesor de română și mergem la el să te asculte.

Într-adevăr învățasem un caiet întreg de poezii, de povestiri, de ce credeam eu că se dă la teatru, pentru că nu știam. Și a vorbit cu mătușa, dar nu știau cu ce să-l plătească. Și a luat biata mamaia un sac de nuci și m-am dus cu el la acel profesor”, a mai spus Monica Davidescu.

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!