Toți trăiesc frumos, merg la cumpărături, la film sau la teatru, se întâlnesc cu prietenii. Dar acest oraș este, de fapt, un centru de îngrijire pentru persoanele care suferă de demență severă.
Orășelul unde-și duc zilele bolnavii se întinde pe o suprafață de 16.000 de metri pătrați și a fost deschis în anul 2009. Au fost construite 25 de case cu două niveluri, design unic și toate facilitățile necesare unui trai bun. Fiecare locuință este ocupată de șase-șapte pacienți, care sunt asistați de unul sau doi îngrijitori. Locuitorii trăiesc o viață normală, mănâncă acasă sau la restaurant, merg la coafor, dentist, cinema sau teatru, au parcuri, ba chiar și oficiu poștal.
Pacienții primesc bani falși
Aceștia primesc și bani falși, pe care-i folosesc pentru a-și cumpăra tot ce-și doresc. Din nefericire însă, a mărturisit pentru Business Insider, managerul azilului, Eloy van Hal, sunt puțini pacienți lucizi care să-i folosească. Toți cei care lucrează în oraș, de la vânzătorul de ziare la medic sau stilist sunt angajați ai azilului Hogewey, orașul cu același nume fiind un proiect care aparține acestui centru de îngrijire.
Construcția orașului i se datorează lui Yvonne van Amerongen
În 1992, o femeie cu suflet mare, Yvonne van Amerongen, care lucrează la centrul de îngrijire de peste 30 de ani ocupa funcția de îngrijiri instituția, care era doar un simplu azil. Echipa de management s-a gândit atunci că oamenii, chiar dacă sunt bolnavi, au dreptul să trăiască cât se poate de normal și au decis să facă ceva deosebit.
„Ne-am dat seama (echipa de management) că nu suntem satisfăcuți cu modul în care îngrijim pacienții și că nu am dori ca părinții sau prietenii noștri să fie îngrijiți astfel. Trebuia să facem ceva diferit”, a relatat van Amerongen.
În acest loc își duc zilele 150 de pacienți
Așa s-a născut orașul demenței, singurul unde pacienții cu demență severă se bucură de micile plăceri ale vieții, ba chiar sunt lăsați să consume un pahar cu vin sau bere. În acest moment, în acest loc sunt cazați 150 de pacienți de care au grijă 250 de îngrijitori.
Ca urmare a acestui stil de viață, oamenii au început să mănânce mai bine, se odihnesc așa cum trebuie, ba chiar au început să administreze mai puține medicamente, iar nivelul de viață a crescut. După ce au văzut ce se întâmplă cu bolnavii, au fost înființate aziluri asemănătoare în Canada, la Penetanguishene, dar și în Anglia, în apropiere de Canterbury. Desigur, au existat și cârcotași, care spune că nu e normal ca oamenii să fie mințiți.
„Acesta ar putea fi calea de urmat”
Dar un studiu realizat în 2013 de o echipă de cercetători germani, citat de National Post a scos la iveală faptul că aceasta ar fi cea mai bună soluție pentru a le da oamenilor bolnavi de demență, o speranță.
„Considerăm că, în ciuda discuțiilor de ordin etic, cel mai important lucru este să răspundem nevoilor oamenilor. Și dacă o modalitate de a face acest lucru ar fi crearea impresiei de (puțin mai multă) independență și de deținere a controlului, acesta ar putea fi calea de urmat.”, se spune în studiu.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook