Oreste, la un pas să fie arestat după ce a spart o biserică. „Am furat oase din subsol…”

Personaj transparent, Oreste Teodorescu a povestit despre trecutul său tumultos inclusiv despre perioada de rebeliune din adolescență și evoluția sa spirituală. Jurnalistul a relatat, cu umor, cum în copilărie a spart o biserică, dar și câteva barăci ale unor muncitori care lucrau la Casa Poporului. Făcea parte dintr-o mică gașcă de cartier.

Băieții au furat toate sculele muncitorilor pe care le-au găsit, apoi și-au creat propriul șantier, în fiecare dimineață încercând să construiască lumea lor. Incidentul nu a trecut neobservat, copiii au fost prinși, norocul lui Oreste fiind câțiva prieteni ai tatălui care au intervenit la timp.

Oreste recunoaște că a și tăinuit când i-au prins

„Au fost foarte multe golănii, pot să-ți vorbesc despre o fărădelege a lui Oreste, care era să fie arestat de securitatea ceaușistă.

Am spart alături de camarazii mei, în gașca cărora eram unul dintre cei mai mici, cel mai mare avea în jur de 14 ani și noi în jur de 10 ani, am spart șantierul Casei Poporului.

Am intrat în niște barăci muncitorești și am furat toate sculele pe care le-am găsit și ne-am făcut propriul nostru șantier. Și avem o gașcă care dimineața se trezea și începea să construiască nu victoria socialismului, ci o lume fantastică a noastră.

Și am și tăinuit când ne-au prins, că ne-au prins, și doar intervențiile unor prieteni de-ai tatălui meu care erau suspuși au făcut să scap mai ușor de treaba asta”, i-a povestit jurnalistul lui Denise Rifai.

„Am luat oasele și ne-am plimbat cu tramvaiul, punându-le pe scaune, ca să ne distrăm de reacția oamenilor”

„Golăniile” din adolescență nu s-au terminat aici, pentru că gașca s-a gândit să spartă și o biserică. Oreste, alături de prieteni, au luat și câteva oase din subsol, apoi s-au plimbat cu ele cu tramvaiul ca să vadă reacția oamenilor la vederea lor.

„Am spart și o biserică și am furat și niște oase pe care le-am găsit într-un subsol. Nu cred că erau niște moaște, pentru că nu erau ținute în niște condiții sacrale, erau în niște saci.

Am luat oasele și ne-am plimbat, copii fiind, cu tramvaiul, punându-le pe scaune, ca să ne distrăm de reacția oamenilor. Regret doar că nu mai există etapa candidă și misterioasă a copilăriei, dar atât. Și îmi pare rău dacă am deranjat pe cineva, în rest, nu regret nimic”, susține Oreste.