Poetul imnului național a murit bolnav și sărac. Povestea eroului neapreciat de români

Deși versurile sale aveau să devină, peste decenii, imnul care ridică în picioare o națiune întreagă, destinul autorului lor a fost cu totul opus măreției mesajului. Andrei Mureșanu a murit fără gloria pe care o merita, trăind în lipsuri, aproape ignorat de contemporani, epuizat de ani de muncă obositoare ca traducător și jurnalist, slăbit de dezamăgirile Revoluției de la 1848 și răpus de o boală nervoasă care s-a agravat în ultimele sale luni de viață. În ciuda rolului său esențial în cultura și conștiința românilor, poetul a ajuns la finalul vieții într-un mic apartament modest din Brașov, unde puțini și-au mai amintit de el, iar moartea sa a trecut aproape neobservată în epocă.

Anii de formare la Blaj

Andrei Mureșanu s-a născut pe 16 noiembrie 1816, la Bistrița, într-o familie de ţărani, unde tatăl asigura existenţa familiei printr-o moară modestă. În 1825 a intrat la şcoala săsească din Bistriţa, apoi a urmat liceul piariştilor.  În 1832 s-a transferat la Blaj, unde, cu sprijinul profesorului Nicolae Marin, a studiat doi ani filozofia, apoi teologia. 

Acești primi ani de studiu i-au fost formativi, iar sub influenţa mediului de la Blaj, tânărul Andrei a intrat în contact cu ideile de emancipare naţională şi socială care urmau să-i modeleze întreaga creaţie. 

Începutul unei prietenii decisive

La Blaj, Andrei Mureșanu l-a cunoscut pe George Barițiu, cu care a legat o prietenie ce avea să dureze mulţi ani.  În 1838, Barițiu îl aduce pe Mureşanu la Brașov, unde devine profesor la şcoala română condusă de Barițiu.  Din 1840 până în 1849 activează ca profesor la gimnaziul românesc din Brașov, iar paralel începe să publice poezii și articole de opinie în publicaţiile lui Barițiu. 

După izbucnirea Revoluția de la 1848, Mureșanu a făcut parte din delegaţia orașului Brașov la adunarea de la Blaj din mai 1848. 

Imnul revoluţiei și al națiunii

În primăvara lui 1848, la Brașov, Mureșanu scrie poemul ,,Un răsunet” pe linia melodică a unui vechi imn religios.
Nicolae Bălcescu avea să-l numească „Marseilleza românilor” datorită puterii sale de a mobiliza poporul. 

După decenii de uitare și subordinare ideologică, poemul recâştigă viaţă şi, la 24 martie 1990, devine oficial ,,Deșteaptă-te, române!”, imnul de stat al României. 

Astfel, versurile lui Mureșanu, scrise în vreme de luptă pentru libertate și drepturi, au devenit simbol, nu doar al revoluţiei de atunci, ci al identităţii naţionale moderne.

Boala care l-a răpus

După revoluţie, viaţa lui Mureşanu ia o turnură grea. Se angajează ca traducător la sediul guvernamental din Sibiu (la Buletinul oficial), colaborând şi cu ziarul „Telegraful Român”. 

Deşi îşi tipăreşte în 1862 un volum cu poeziile sale, sperând că veniturile din vânzări vor să-i atenueze dificultăţile, vânzările sunt modeste, iar cărţile se vând greu, iar pensia nu-i oferă un trai decent. Societatea ASTRA îi acordă un modest premiu de 50 de galbeni, ca formă de sprijin. 

Pe fondul acestor greutăţi şi al sănătăţii precare, Mureșanu suferă o boală nervoasă. În noaptea de 11 spre 12 octombrie 1863, la Brașov, moare „în urma unui morb nervos îndelungat”, la doar 46 de ani. 

Funeralii cu torțe, dar o glorie venită prea târziu

Lăsând în urmă o soţie, Suzana, un fiu, Gheorghe, şi o fetiţă de numai 11 luni, Eleonora, moartea sa avea să fie însoţită de durere. Comunitatea i-a adus un omagiu, iar la cimitir un numeros public a însoţit sicriul cu torţe şi decoruri funerare. 

Astăzi, mormântul său din Brașov a devenit loc de pelerinaj, pentru ca generaţiile ce vin să-şi amintească de omului care a visat libertatea pentru un neam.