Povestea femeii pentru care Sfântul Nectarie a devenit începutul unei misiuni de credință

Inițiatoarea proiectului ,,Femei de excepție din Armata României’’, Roxana Matei, ne povestește cum momentul definitoriu pentru iniţiativă a venit după un vis cu Sfântul Ierarh Nectarie, într-o întâlnire plină de semnificație la Mănăstirea Radu Vodă.

Un loc de început

Mănăstirea Radu Vodă din Bucureşti, prin liniştea ei şi atmosfera de rugăciune, a devenit pentru Roxana Matei locul în care şi-a găsit refugiul după o perioadă tulbure, marcată de frământări personale şi profesionale. În urmă cu aproximativ 13 ani, ea căuta un părinte duhovnic şi un spaţiu de reculegere. Ceea ce a descoperit a depăşit întâmplarea: un link care o conducea către cinstirea Sfântul Ierarh Nectarie, de care nu ştia aproape nimic până atunci, şi o legătură neaşteptată cu această stare de har.

Impulsul vizual

Două săptămâni înainte de lansarea oficială a proiectului, Roxana a avut un vis în care îi apăruse Sfântul Nectarie. În vis, îl vedea zâmbind, într-un spaţiu de reculegere, moment ce a întărit decizia de a pune bazele iniţiativei. Pentru ea, visul nu a fost un simplu simbol, ci a fost confirmarea morală şi spirituală că drumul pe care îl alesese era unul cu misiune.

Povestea proiectului

„Femei de excepţie din Armata României” este un demers prin care Roxana Matei doreşte să facă vizibile femeile din armata română care dau dovadă de excelenţă, din forţele terestre, aeriene, navale, dar şi din structurile generale ale ministerului de profil. Ea vorbeşte despre campioane, lideri, ofiţeri care dau un sens nou prezenţei feminine în structurile militare. Prin acest proiect, fiecare poveste individuală devine o imagine de curaj, de responsabilitate şi de implicare profundă.

Un parcurs personal şi profesional

Roxana a crescut într-o familie de militari, tatăl ei a fost colonel, într-o ramură a artileriei şi rachetelor în cadrul armatei române. Această formă de familiaritate cu lumea militară nu a însemnat pentru ea un traseu lipsit de provocări. În funcţia de purtător de cuvânt al forţelor aeriene, timp de doi ani, a trăit direct tragediile din operare: prăbuşiri de aeronave, pierderi omeneşti, responsabilitate enormă. Acea experienţă i-a conturat realitatea dură a armatei. Ulterior, a migrat spre zona apărării naţionale şi a rămas legată de acest domeniu pe care-l numeşte „instituţia mea de suflet”.

Credinţă şi susţinere spirituală

Proiectul nu este doar despre performanţa profesională, ci şi despre sprijinul nevăzut: legătura cu sfântul ocrotitor, cu Biserica, cu acel „loc al rugăciunii” care aduce echilibru într-o lume în care se cere disciplină, curaj şi responsabilitate.

Pentru Roxana, visul cu Sfântul Nectarie şi prezenţa continuă la Mănăstirea Radu Vodă au constituit motorul interior al demersului său. Ea mărturiseşte că multe dintre femeile pe care le promovează au şi ele valori creştine, conştientizate sau nu, şi că fiecare poveste poate fi un exemplu de echilibru între credinţă şi profesie. Acest proiect nu este doar un panou de laudă, ci o schimbare de perspectivă: indică că femeile din armată, de multe ori invizibile publicului larg, au merite reale, au poveşti de urmat şi pot inspira generaţii.