Povestea fostului florar imperial de la Timișoara, care îi trimitea flori împărătesei Sissi. Ce s-a ales de casa sa

Povestea fostului florar imperial de la Timișoara, care îi trimitea flori împărătesei Sissi, este una aparte. Urmele afacerii sale, născută dintr-o dragoste imensă pentru flori, dăinuie până astăzi. Cel mai apreciat parc din Timișoara, Parcul Rozelor, i se datorează – prin anii 1800 era, de fapt, grădina familiei lui. Casa lui, un conac superb situat în zona centrală a orașului, a traversat epoci tulburi și, după ce a ajuns în mâinile unor samsara romi, a devenit acum proprietatea unei instituții de învățământ superior.

Cine a fost Wilhelm Mühle

Wilhelm Mühle, născut în 1844 în localitatea boemă Kulm (azi Chlumec, Cehia), a devenit una dintre cele mai importante figuri ale horticulturii din Europa Centrală și personalitatea care a schimbat pentru totdeauna identitatea Timișoarei. Format în școli de horticultură din Boemia și Germania, el ajunge în 1866 în orașul de pe Bega, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar.

La sosirea sa la Timișoara, Wilhelm Mühle devine grădinar-șef în renumita florărie a lui Wenceslas Franz Niemetz, pionier al cultivării pomilor fructiferi și al florilor în regiune. Tânărul horticultor nu doar că se dovedește un profesionist excepțional, ci se integrează și în familia Niemetz. Aprecierea de care se bucura din partea șefului său l-a făcut o prezență constantă în casa acestuia, iar între el și fiica patronului s-a născut o idilă. Cu binecuvântarea superiorului său, tânărul Mühle o ia în căsătorie, iar mai târziu, în 1876, preia de la acesta întreaga afacere, pe care începe să o dezvolte într-un ritm impresionant.

Vizionar și dedicat, Wilhelm Mühle deschide o pepinieră modernă în cartierul Elisabetin și apoi o prăvălie de flori pe strada Alba Iulia, cunoscută de timișoreni drept „Casa cu flori”, unde în anii trecuți a funcționat un restaurant și o cafenea, iar în prezent e un magazin de parfumuri de nișă. În plus, se axează pe marea lui pasiune: cultivarea și selecția trandafirilor, domeniu în care va excela și pentru care va deveni recunoscut în întreaga Europă.

Mühle l-a impresionat pe Împăratul Franz Josef I

Una dintre cele mai apreciate reușite ale sale este soiul de trandafir „Madame Josephine”, creat în 1888 și dedicat soției sale, un trandafir cu „petale aurii cu pete albe”, conform descrierii.  Din păcate, soiul nu se mai regăsește în spațiul public.

Există relatări recente care spun că „Madame Josephine” este un soi rar și că timișorenii a fost rugați să contacteze Primăria dacă dețin astfel de trandafiri, pentru a încerca să se reintroducă soiurile istorice în parcuri. În trecut, pepiniera lui Mühle ajunsese să găzduiască aproape 1000 de soiuri, devenind un centru regional de excelență în cultivarea trandafirilor.

Momentul de consacrare al florarului vine în 1891, la o expoziție agricolă organizată la Timișoara, unde Mühle amenajează un parc cu aproximativ 300 de varietăți de trandafiri. Spectacolul floral îl impresionează inclusiv pe împăratul Franz Josef I, care îi acordă titlul de florar oficial al Curții Imperiale de la Viena. De asemenea, produsele sale ajung la curțile regale din Budapesta și alte capitale europene.

Pentru meritele sale, primește distincția „Crucea de Aur cu Coroană”, iar florile sale sunt exportate în toată Europa Centrală și de Sud-Est.

Datorită activității sale intense, Timișoara începe să fie cunoscută drept „orașul florilor” și „orașul trandafirilor”. Pasiunea lui Wilhelm Mühle este dusă mai departe de fiul său, Árpád Mühle, care, în 1928, pune bazele unuia dintre cele mai mari și spectaculoase rozarii din regiune. Acesta, devenit astăzi Parcul Rozelor, rămâne unul dintre simbolurile orașului.

Casa Muhle însușită de romi, vândută Politehnicii

Vila familiei, construită la finele secolului al XIX-lea, un monument reprezentativ pentru arhitectura epocii, a trecut după moartea familiei prin numeroase mâini și a intrat într-o lungă perioadă de degradare. Proprieraii romi, care au obținut casa prin manevre ilicite, au fost obligați de instanță, după ani de procese, să o reabiliteze. Planul lor a fost să o lase în paragină, ca să o poată demola „legal”, în vederea unui alt proiect imobilier. Timișorenii au protestat în repetate rânduri pentru salvarea ei, iar clădirea a devenit simbol al luptei pentru protejarea patrimoniului.

Clădirea este înscrisă pe Lista Monumentelor Istorice – Ansamblul urban „Bd. Mihai Viteazu” (cod TM-II-a-B-06110) – și se află sub regim strict de conservare, toate intervențiile necesitând avizul Direcției de Cultură a Județului Timiș.

Universitatea Politehnica Timișoara (UPT) a finalizat, zilele trecute, achiziția Casei Mühle, devenind astfel un jucător important pe piața imobiliară, după ce proprietarii romi au ofertat inclusiv municipalitatea. Legătura dintre Mühle și Politehnică este veche: familia Mühle a donat, cu mai bine de un secol în urmă, terenul pe care ulterior s-au construit mai multe clădiri ale facultăților UPT.

O comisie UPT a negociat cu proprietarii, iar suma plătită a fost cu 5% mai mică decât evaluarea unui expert independent. Clădirea are un regim de înălțime D+P+M, o suprafață de 702 metri pătrați utili și este amplasată pe un teren de 2.369 de metri pătrați.

Ce se va întâmpla în continuare cu casa Muhle

Prin acest demers, Universitatea Politehnica Timișoara își propune să ofere orașului un spațiu dedicat educației, culturii și colaborării. Casa Mühle va fi transformată într-un hub educațional modern, după consultări cu specialiști și membri ai societății civile.

„Este foarte important ca cetățenii să știe că va fi un spațiu deschis studenților celor patru universități din Timișoara, nu doar celor ai UPT. La parter intenționăm să amenajăm un muzeu, iar spațiul dedicat activităților studențești va fi la demisol și mansardă. Am vrut să redăm acest imobil comunității, iar Universitatea Politehnica Timișoara era una dintre instituțiile cele mai atașate de această casă. Familia Mühle a donat mai multe hectare de teren pe care acum se află campusul nostru, așa că implicarea noastră era firească. Casa are o încărcătură emoțională atât pentru noi, cât și pentru oraș”, a declarat Florin Drăgan, rectorul UPT.

Foto: Wikipedia

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!