Alina Șerban a fost aleasă cea mai bună actriță a Germaniei cu pelicula ”Gipsy Queen”! Actrița româncă a dat viață personajului Ali, o emigrantă, mamă singură de etnie romă, femeie curajoasă care luptă să le ofere copiilor ei o viață mai bună. Exact povestea ei.
O româncă, Alina Șerban, este cea mai bună actriță din Germania! În “Gipsy Queen”, Alina Șerban a dat viață personajului Ali, o emigrantă, mamă singură de etnie romă, femeie curajoasă care luptă să le ofere copiilor ei o viață mai bună. Deși înainte de acest film actrița nu știa limba germană și nici să boxeze, aceasta a luat lecții și s-a pregătit intens.
Alina Șerban, cea mai bună actriță a Germaniei
Filmul “Gipsy Queen” conține o scenă de box care scrie istorie cinematografică: cea mai lungă scenă de box filmată dintr-o singură dublă, în care Alina Șerban a întâlnit-o în ring pe Maria Lindberg, campioană mondială la box, scrie ziarulromanesc.de.
În discursul ei de acceptare a premiului, Alina Șerban a amintit despre propria experiență, în care s-a confruntat cu condiții improprii de trai, ca mulți alți copii, și despre puterea pe care mama ei i-a insuflat-o, de a putea vedea dincolo de sărăcie și rasism.
Pentru interpretarea sa din “Gipsy Queen”, Alina Șerban a mai obținut premiul pentru “Cea mai bună actriță” la Festivalul Internațional de Film Tallinn Black Nights 2019, cel mai important festival de film din Țările Baltice, precum și o nominalizare la Premiile Academiei Germane de Film (LOLA).
Cine este Alina Șerban
Alina Șerban este actriță, dramaturgă si regizoare, inițiatoarea teatrului cu mesaj social rom în România și câștigătoare a numeroase premii internaționale. Prima din familia ei care a absolvit liceul, ea și-a continuat studiile la UNATC București, New York University – Tisch și a obținut diploma de masterat la Royal Academy of Dramatic Art, Londra.
Actrița și-a făcut debutul ca protagonistă în lungmetrajul „Singură la nunta mea/ Seule à Mon Mariage”. Filmul a fost selectat la Festivalul de la Cannes 2018.
În 2020, ea și-a făcut debutul în regie de film cu scurtmetrajul “Bilet de iertare”, care a primit mențiune specială la TIFF 2020 și este inclus în numeroase festivaluri internaționale de film.
Alina Șerban a crescut până la 11 ani într-un apartament din cartierul bucureştean Dristor. Se juca cu păpuşi Barbie, vroia să ajungă profesoară de karate sau poliţiştă, se uita la seriale spaniole, îi asculta pe Michael Jackson, Thalia, Mel B. şi îi placea de Lucy Lawless, protagonista din Xena, Prinţesa Războinică.
Alinuţa Bulinuţa s-a pomenit că se apropie într-o după-amiază, cu mama de mână, către o curte cu gard cafeniu din cartierul bucureştean Tei, care de la început nu i-a plăcut şi pe care scrie strâmb 57.
Familia ei girase pentru un credit cu apartamentul din cartierul Dristor şi nu au avut de unde să dea banii înapoi. De ceea s-au mutat la rue și așa a aflat că este de etnie rromă. Oricât s-a rugat Alina de părinţii ei să plece, acolo au rămas, în curtea spoitorilor, la neamurile tatălui. Saă rugat la Dumnezeu să o facă româncă.
Când Alina face 14 ani, mama ei ajunge la închisoare. A înțeles că trebuie să se descurce singură, dacă vrea să ajungă ”cineva”.
Era clasa a XII-a când a găsit un şobolan pe hainele ei. Stătea în bancă la şcoală şi vedea aceeaşi imagine în faţa ochilor, şobolanul cum iese din dulap. Imaginea a urmărit-o mult timp. SE gândea că va trebui să se mărite și să facă o droiae de copii, ca toate fetele rrome.
Înainte de Bacalaureat, Alina a depus la Primărie o cerere pentru o locuinţă socială. Tatăl ei primise un nou ordin de evacuare şi ea avea nevoie de un loc decent să înveţe. Protecţia Copilului a trimis-o într-un centru de plasament, un apartament al Primăriei Sectorului 2. E vara lui 2005. Alina nici nu bănuia prin ce avea să treacă din nou, cu fetel cu rpobleme cu care era cazată.
Aşa că Alina se trezea la ora 4 dimineaţa să înveţe pentru admiterea la facultate şi stătea plecată cât de mult putea, să nu le vadă. La două luni după ce s-a mutat, tatăl ei a murit şi casa din Tei a fost demolată. Toate provocările Lizucilor s-au adunat în ea şi fără să ştie, a devenit agresivă, impulsivă şi tare în gură, băieţoasă.
Septembrie 2007 o prinde pe Alina la un festival de istorie şi tradiţii rome în Timişoara. Românce îmbrăcate în ţigănci, aşezate în cerc, se chinuie să înveţe de la o suedeză mişcări din buric, şold şi braţe pe ritmuri orientale. Alina se uită mirată la gloata aia de români îmbrăcaţi cu accesorii rrome. Ce tare! Să fii rom e cool! În dreapta scenei vede un cort pe care scrie „Cortul romilor. Dă-ţi cu părerea”. Aleargă spre el. Nu ştie de ce. Trage prelata, se uită fix în camera care o înregistrează şi zice „Sunt Alina Serban şi sunt de etnie romă”. Ea, care se ruga când era mică „Doamne, te implor, fă-mă româncă, nu vreau să fiu toată viaţa o ţigancă. Vreau să am şi eu pielea albă”.
Alina Șerban a intrat la Academia de Teatru şi Film, apoi a studiat la new York. ”Aveam zero şanse să fac rost de cei 32.000 de euro”. Cu toate astea, la 14 ianuarie 2009 se urcă în avion, cu o parte din bani de la două fundații.
Cât a stat în New York a învăţat cât a putut de mult. Era o şansă imensă şi nu şi-ar fi iertat-o dacă îi dădea cu piciorul. Şi New York-ul i-a dat, în schimb, aripi. După ce s-a întors în ţară, a avut norocul să dea peste oameni care au crezut în ea, pe care i-a impresionat povestea ei şi care au ajutat-o să pună pe scenă un spectacol de teatru inspirat din viaţa ei.
De atunci, viața ei s-a schimbat radical.
De la un spectacol la altul, în tren, în avion, prin ţară şi prin străinătate, depune aplicaţii, caută burse, merge la audiţii, mănâncă pe unde apucă.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
