Râzi cu ardelenii. „No, pentru că nu-l doare încă suficient de tare”

– Ma, Ioane! Io tătă zâua calc, spăl geamuri, spăl vase, gătesc! Iar tu în tăt timpu ăsta stai în fata televizorului si aștepți să-ți aduc ceva de rontăit! Da dă-o încolo de treabă!

– Ce fel de om ești tu, mă???

– Răbdător!

_______________________

Un ardelean la cârciumă:
– Un litru de pălincă, vă rog!
– Aveți recipient?
– Da’ io ce’s?

_______________________

Se intâlnesc doi ardeleni:
– Salut Ioane. Ce faci?
– No servus Vasile … iaca plimb melcu’.
– Apăi mă Ioane … frumos melc ai.
– Am avut altul mai frumos, dar mi-a scăpat și nu l-am mai putut prinde!

_______________________

Ion și Gheorghe, doi ardeleni, discutau aprins:
– Mă, am tot auzit la televizor, la radio, am cetit in ziar despre bursă da’ n-am ințeles ce-i aceea. Tu știi?
– Cum să-ți explic, zice Gheorghe, să zicem că îți cumperi ouă, că astea fac pui, puii se fac găini, astea fac multe ouă din care tu scoți mulți pui, care se fac găini și ți-i plină curtea… Și într-o zi vine o apă mare și neagră și ți le ia pe toate. Și atunci tu șezi și cugeți și-ți spui: „rațe, nu găini trebuia să-mi cumpăr”. No, așe-i bursa!

_______________________

Un ardelean stă într-un scaun pe prispa casei sale.
Un turist se apropie să-l întrebe ceva și aude un sunet, un scheunat îngrozitor, venind din casă.
– Ce e sunetul ăsta groaznic? îl întreabă turistul.
– No, îi câinele meu, îi zice ardeleanul. Șade pe un cui.
– Și de ce nu se ridică de pe el?
Ardeleanul se gândește un pic și îi răspunde.
– No, pentru că nu-l doare încă suficient de tare.

_______________________

Doi ardeleni se întâlnesc după ce unuia dintre ei îi murise nevasta.
– Ti-a luat-o Dumnezeu pe lelea, bade Grigore!
– Mi-a luat-o. Lasă-l să vadă și el cu cine-am trait eu!

_______________________

– Mărie, tu mă înșeli!
– Nu-i adevărat Ioane! Mă învinovătești degeaba.
– Și e italian . .
– Vezi că mă învinovătești degeaba? Asta chiar că nu-i adevărat!

_______________________

Doi ardeleni:
Mă, tu știi ce am pățit ieri?
– Ce ai pățit?
– Mergeam prin parc, când văd că se apropie o femeie tânără și
frumoasă pe o bicicletă. Când a ajuns lângă mine, a aruncat bicicleta în tufiș  și-a smulge hainele de pe ea și mi-a spus: „Ia-ți ce-ți trebuie”
– Și?! Și ce ai făcut?
– Pai… am luat bicicleta!
– Bine ai făcut, hainele nu s-ar fi potrivit.