REȚETA de CULTURĂ. Dan Andronic explică ce înseamnă „Romanizarea” lui Călin Georgescu

Ce a însemnat ROMÂNIZAREA în istoria României?

În România anilor ’40, „românizarea” a fost numele unui program de politici publice, economice, administrative și culturale, prin care statul a urmărit transferul proprietății, accesului la profesii și controlului asupra vieții publice către etnicii români, în defavoarea minorităților, în special a evreilor.

Născută din criza regimului lui Carol al II-lea și alimentată de radicalizarea de după pierderile teritoriale din 1940, românizarea a fost accelerată sub Statul Național-Legionar (septembrie 1940–ianuarie 1941) și continuată, într-o formă birocratică și sistematică, de regimul militar condus de Ion Antonescu până în 1944. Devenind politică de stat.

Cum s-a pus în aplicare românizarea capitalului în 1940

Prin expropriere și trecere forțată de proprietate. Mii de întreprinderi, magazine, imobile urbane aparținând evreilor au fost confiscate, puse sub administratori „români” sau vândute preferențial. Procesele de „numire de administrație română” au vizat băncile, asigurările, industria textilă, comerțul cu ridicata și cu amănuntul.

S-a ajuns și la epurare profesională. Accesul în Barou, medicină, arhitectură, presă, cinematografie, funcții publice a fost limitat prin aplicarea unor cote, examene separate, condiții „de origine” sau interdicții directe. Universitățile au aplicat limitări de înscriere pentru studenții evrei, iar diplomele obținute au fost adesea lipsite de drept de practică.

Epurarea instituțiilor culturale și mass-media. Redacții, edituri, săli de spectacol și tipografii au fost „românizate” prin schimbarea conducerilor și a proprietarilor, redefinind cine are dreptul să scrie, să publice sau să urce pe scenă.

Efectele politicii lui Antonescu

Cu alte cuvinte, ROMÂNIZAREA a fost un program inițiat în contextul antisemit al epocii. Preluat de la Mișcarea Legionară, Ion Antonescu l-a transformat în politică de stat.

Pe termen scurt, din punct de vedere economic, transferul de active a creat iluzia unei „întăriri” a capitalului românesc. Pe termen mediu, însă, economia a suferit: multe întreprinderi au fost prost administrate, lanțurile de aprovizionare s-au rupt, competențele profesionale au fost epurate, iar războiul a secătuit resursele.

Românizarea a fost, economic vorbind, o „naționalizare etnică” ineficientă, cu costuri sociale uriașe și câștiguri private pentru apropiații puterii.

Iar Călin Georgescu ne propune încă o dată această soluție. Fără să înțeleagă exact ce spune, cred eu. Complet conștient, vor spune alții. Dar orice nebunie istorică începe cu un om politic spunând ceva plăcut maselor. De aceea orice exces trebuie semnalat din start. Ca să nu spunem după aceea că nu am știut…

Text de Dan Andronic

(Întregul articol a apărut în Evenimentul zilei: „Derapaj neo-legionar al lui Călin Georgescu. Susține „Românizarea” capitalului românesc, măsura aplicată de Ion Antonescu și Horia Sima în 1940”)