Silviu Prigoană a vrut să-și deschidă cimitir particular. „Cum e în Statele Unite, cu alei asfaltate”

Silviu Prigoană a mărturisit că s-a apucat să facă salubrizare și televiziune pentru că nu existau și la un moment dat și-a dorit să aibă și un cimitir particular. Pentru că „și cu morții e un business”, a motivat el.

„Pentru politețe nu se taie factură, nu se plătește TVA”

A ținut mult la politețe, fiind convins că „nu costă nimic. Pentru politețe nu se taie factură, nu se plătește TVA, nu ești grevat de taxe pe tema asta. E o chestiune care ține de educație”. Dar nu a considerat că trebuie să ai școli înalte ca să poți să faci ceva în viață.

S-a spus că nu a fost o persoană credincioasă, dar Prigoană a mărturisit că are „o legătură specială cu Divinitatea. Am un fir roșu și discut direct cu Divinitatea, nu discut prin intermediari”. Nu i-a fost niciodată frică de moarte, considerând că și „moartea face parte din viață”, ba chiar era de părere că „și cu morții e un business, pentru că lumea moare”.

„E o problemă cu legislația pentru că trebuie să te lipești de un cult religios”

Din acest motiv, a vrut cu ani în urmă să-și deschidă și un cimitir particular. „Am vrut să deschid un cimitir particular pe confesiuni religioase. Nu am renunțat nici acum la idee. Dar este o problemă cu legislația pentru că trebuie să te lipești de un cult religios ca să faci chestiile astea. S-a schimbat legislația între timp. Îmi pare rău că nu am deschis când puteam”, a spus Prigoană cu câțiva ani în urmă. Și nu vroia orice fel de cimitir, ci unul „ca în Statele Unite, cu alei asfaltate”.

Silviu Prigoană: „Asta n-am înțeles niciodată la religia ortodoxă”

Silviu Prigoană nu s-a ferit de cuvinte, a spus des ce gândea, chiar dacă nu era pe linia partidului sau politicienilor care îl atrăseseră în cercul lor.

„Vreu să fie o plăcere să mergi la aparținătorul decedat să pui o floare. La noi acum când vrei să te duci la cimitir, e o nenorocire. Trebuie să sari peste niște monumente… Asta n-am înțeles niciodată la religia ortodoxă și la multe altele.

Cheltuiesc sume fabuloase pentru un cetățean care a murit. În timpul vieții nu l-au prețuit în nici un fel, dar după ce l-au văzut mort îi fac statui, îi fac cavouri imense… cheamă lăutari”, era părerea lui Silviu Prigoană.