A murit Valeriu Sepi, „căprarul” formatiei Phoenix. A purtat Banatul în suflet până la capăt
Pentru publicul larg a fost percuționistul Phoenix, omul care a inventat celebrele „capre” din spectacolele legendarei formații. Pentru lumea artelor plastice a fost un pictor cu expoziții pe trei continente. Pentru cei care l-au cunoscut îndeaproape a fost un spirit liber, un călător prin lume și un povestitor care nu și-a uitat niciodată rădăcinile. 19 iunie 2026. Valeriu Sepi avea 80 de ani.
Plecarea sa are și o puternică încărcătură simbolică. Valeriu Sepi se duce acum lângă Nicu Covaci, liderul Phoenix care s-a stins pe 2 august 2024, la vârsta de 77 de ani. Cei doi au fost legați de o prietenie care a traversat decenii, exilul, succesul și întoarcerea acasă.
În istoria Phoenix există multe imagini memorabile. Puține sunt însă la fel de puternice precum cea a lui Valeriu Sepi lovind ritmic celebra „capră” de lemn, instrumentul inspirat din tradițiile românești care a devenit marcă înregistrată a formației.
Sepi nu a fost doar percuționist. A fost designerul unor coperte istorice, scenograf, constructor de instrumente și unul dintre oamenii care au contribuit decisiv la identitatea vizuală și sonoră a Phoenix. În anii 1970, alături de Nicu Covaci și ceilalți membri ai trupei, a căutat rădăcinile autentice ale culturii române.
„Noi când am făcut muzică ne-am dus prin sate cu catedra de folclor. Au căutat rădăcina și originalitatea lucrului. Pe acela l-am prelucrat, nu textele socialiste”, povestea artistul într-un interviu acordat în ultimii ani.
Această căutare a dat naștere unor albume devenite între timp legendare și a făcut din Phoenix mai mult decât o formație rock: un fenomen cultural.
Dincolo de muzică, cheia pentru a-l înțelege pe Valeriu Sepi stă în copilăria sa. Născut la Reșița în 1945, și-a petrecut anii formatori la Valcani, sat aflat la granița cu Serbia și Ungaria. Acolo avea să descopere lumea care îi va alimenta imaginația pentru tot restul vieții.
„Am avut o copilărie extraordinar de bogată și memoria acelor timpuri am purtat-o în mine în jurul lumii”, spunea el.
Deși avea să locuiască în Germania, Brazilia, Cambodgia, Nepal sau Singapore, imaginile copilăriei nu l-au părăsit niciodată.

„Am stat 22 de ani în Singapore și am visat noaptea ultimul chef din vie. Înainte ca comuniștii să bage tractorul în vie și să ia tot ce a fost în memoria mea”, a mai spus acesta.
Poate că niciun alt citat nu descrie mai bine legătura sa cu Banatul.
„Am trăit cu țăranul, cu țiganul, cu grănicerul și cu popa împreună. Și am luat de la fiecare esența. De la miros și până la înțelepciunea populară”, mărturisea Valeriu Sepi în 2020 într-unl din ultimele interviuri consistente acordate în ultimii ani.
Ca mulți dintre membrii Phoenix, Valeriu Sepi a părăsit România comunistă. Interzicerea formației și lipsa libertății de exprimare l-au împins spre Occident. A urmat un traseu spectaculos: Germania, apoi Asia de Sud-Est, Australia, Noua Zeelandă și America de Sud.
A lucrat în publicitate, arhitectură, design interior, scenografie și artă monumentală. A contribuit la proiecte importante în Singapore și a expus în muzee și galerii de pe mai multe continente. Dar toate aceste experiențe nu l-au îndepărtat de identitatea sa.
„Sunt mult mai bun român acum, când m-am întors acasă, decât cel care a plecat și nu știa nici măcar unde se duce”, mărturisea Sepi.
A fost una dintre frazele care l-au definit cel mai bine.
După trei decenii de peregrinări, Valeriu Sepi a revenit la Timișoara. A revenit fără zgomot, fără declarații grandioase. Și-a găsit un atelier, a intrat în Uniunea Artiștilor Plastici și a început să picteze aproape obsesiv. Au urmat expoziții la Palatul Cotroceni, Palatul Parlamentului, Palatul Brukenthal sau Muzeul de Artă din Timișoara. Întrebat de ce s-a întors după ce văzuse aproape întreaga lume, răspunsul său a fost dezarmant de sincer.

„M-am împrăștiat peste tot. Am cules. Am fructificat. Și bineînțeles că m-am întors la rădăcină”, ne-a mai spus.
Apoi a completat cu una dintre cele mai frumoase metafore ale sale: „Închipuiește-ți un stejar mare. Eu am plecat din rădăcina aia. M-am împrăștiat peste tot și m-am întors la rădăcină”.
Cei care l-au ascultat vorbind știau că Sepi era mult mai mult decât un muzician sau un pictor. Era un observator al lumii. Din Asia a adus cu el lecții pe care le repeta adesea.
„Nu urî pe nimeni. Ura e ca și cum ai lua otravă și ai aștepta să moară celălalt. Nu arăta cu degetul pe nimeni. Când acuzi pe cineva ai trei degete îndreptate împotriva ta” – acesta a fost crezul care l-a mobilizat în viață.
Avea și o definiție simplă a maturității artistice la care ajunsese până să revină la rădăcina de „acasă”.
„Numai proștii cred că nu se schimbă”, era convins Valeriu Sepi.
Și poate cel mai reprezentativ gând pentru întreaga sa existență a fost legat de cum și-a trăit existența.
„Tot ce am planificat de tânăr n-a ieșit. Tot ce n-am planificat a ieșit foarte bine”, mai spunea.
În ultimii doi ani, Phoenix a pierdut două dintre figurile sale definitorii. Mai întâi Nicu Covaci, apoi Valeriu Sepi. Unul a fost liderul și motorul trupei. Celălalt a fost artistul care a construit o parte din universul ei vizual și mitologic.

Astăzi rămân muzica, tablourile, poveștile și imaginea acelui om care, chiar și după ce a traversat lumea de la un capăt la altul, continua să viseze noaptea viile din Valcani.
Poate că acesta este cel mai frumos mod de a-l defini pe Valeriu Sepi: un artist care a plecat departe pentru a înțelege cât de mult înseamnă acasă. Și care a plecat în veșnicie, pentru ca și noi, cei care l-am cunoscut, să înțelegem.
Foto: Adrian Pîclișan
Citește și: A murit Nicu Covaci. Lumea artistică e în doliu. Adio, Phoenix!
Face parte din echipa Rețete și vedete încă de la lansarea publicației, în 2020, aducând cu ea o experiență de peste 20 de ani în presa scrisă, la Evenimentul Zilei, dar și în agenții de presă internaționale (Agence France Presse și Associated Press) și radio (Radio 21). De asemenea, activează cu succes și în domeniul relațiilor publice, îmbrățișând proiecte de PR cultural și de business. Este, de mulți ani, PR-ul Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Timișoara și co-fondator la o publicație unică în peisajul media național, dedicată celor mici și părinților lor, Știri pentru copii.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook