Încă de mic, destinul lui Vali Vijelie a fost scris în notele unui acordeon. Milioane de români au fredonat celebra melodie „Prințișorul” fără să știe că melodia care i-a adus celebritatea s-a născut dintr-o poveste adolescentină de iubire a unuia dintre cei mai iubiți cântăreți.
Vali Vijelie s-a născut într-o lume a muzicii. Tata cânta la țambal cu o măiestrie rar întâlnită, iar mama era solistă cu o voce care, în ochii copilului, părea coborâtă direct din cer. Însă idolul absolut al micului Vali a rămas vărul său, Mircea Vijelie, „unul dintre cei mai respectați lăutari ai țării”.
Maria Ciobanu și Gică Petrescu, idolii lui Vali Vijelie
„Tata a hotărât că trebuie să fac ceva în viață”, povestește artistul în amintirile sale, iar decizia a fost simplă: acordeonul. Un alt văr i-a arătat primele taine ale instrumentului, iar seara, după ce se întorcea acasă, tata punea discuri cu Maria Ciobanu și Gică Petrescu. Și așa a început dragostea pentru muzica autentică, cea care nu se uită niciodată.
„Tata a cântat incredibil de frumos la țambal, iar mama a fost o solistă care a interpretat melodii, pot să spun, dumnezeiește. Cred că pe ea o moștenesc. Dar idolul meu a fost Mircea Vijelie, vărul meu, unul dintre cei mai buni lăutari adevărați ai țării.
Mi-amintesc că aveam 10 ani când tata a hotărât că trebuie să fac ceva în viață și a decis să învăț să cânt la acordeon. Drept urmare, am început să deslușesc tainele acestui frumos instrument cu ajutorul unui alt văr. Știu că seara, când ajungem acasă, tata punea plăci și mă punea să învăț acele melodii”, a povestit Vali Vijelie într-un interviu acordat cu ani în urmă.
Vali Vijelie a făcut primii bani la doar 13 ani
Prima apariție publică pe bani nu s-a lăsat mult așteptată. Avea doar 13 ani și jumătate când verii l-au luat cu ei „la vizită”: tradiția colindelor de Crăciun în zona Pădureni. Era ajunul sărbătorii, un ger cumplit, dar copiii nu simțeau frigul: mergeau din casă în casă, cântau două-trei melodii și primeau ce le dădeau oamenii.
Emoția adevărată a venit însă la prima nuntă, unde a fost cu tatăl său și Mihai Bordeianu, maestrul care îl inițiase. La un moment dat, tata l-a pus să cânte și surpriza a fost pe măsură: băiatul cunoștea zeci de piese, iar publicul a rămas mut de uimire.
„La 14 ani și jumătate am compus melodia “Prințișorul”, pe care nu cred că există vreun român să nu o cunoască și să nu o fi fredonat vreodată.
Când am făcut melodia, a doua strofă nu avea versurile de acum, acestea au fost schimbate de cei care mi-au luat piesa. Cuvintele scrise de mine făceau referire la o fată care îmi plăcea tare mult atunci. De-ale copilăriei…”, a mai povestit artistul.
Milițienii, fascinați de vocea lui Vali Vijelie
Copilăria lui Vali Vijelie nu a cunoscut vacanțe obișnuite. Din balconul blocului se uita la ceilalți copii care se jucau, dar el rămânea în casă, lângă acordeon. Când tata îi permitea să iasă, nu pleca nicăieri fără instrument. Imediat se adunau copiii din cartier, se așezau în cerc și îl rugau să le cânte.
Uneori li se alătura un băiat cu chitara, altul cu clarinetul, iar în parc se crea o atmosferă magică. Rezonanța acelor momente era atât de puternică încât, de multe ori, poliția intervenea. Îl luau la secție, dar nu ca să-l pedepsească, ci ca să-l asculte cântând. Uneori îl duceau chiar acasă, noaptea târziu.
Tatăl lui Vali Vijelie a făcut CAR ca să-i cumpere un „acordeon profesional, cu 80 de bași”
Vali Vijelie și bucuria vacanțelor la bunica
„Mă luau la secție, bineînțeles că nu-mi făceau nimic, doar mă puneau să le cânt. Au existat și momente când miliția m-a dus acasă. Când se întuneca și nu ai mei nu mă vedeau, știau că sunt pe la miliție. În copilăria mea, nu existau bănci, iar tata a făcut un CAR în valoare de 20.000 de lei.
O avere. Și mi-a cumpărat un acordeon profesional, Hohner, cu 80 de bași. Eu care cântasem până atunci cu unul de 32 de bași, mi s-a părut ceva incredibil. Mi-am dorit enorm acest acordeon… După ce l-am primit, aveam o poftă nebună să cânt”, s-a destăinuit artistul.
Bucuria copilăriei: vacanțele la „mamaia la Giurgiu”, unde se mâncau scorvergi din belșug
Vacanțele de vară la bunica din Giurgiu au rămas, însă, oaza de libertate. Erau 11 nepoți care umpleau curtea și pentru că Vali Vijelie, cel mai mic, făcea cele mai mari năzbâtii, bunica le cerea verilor să-l supravegheze.
Nimic nu se compara cu scovergile și mâncarea de cartofi preparate de ea. Bunica, o femeie blândă și înțelegătoare, s-a stins când Vali avea 14 ani și jumătate. Din păcate, nu a putut să-și ia rămas bun pentru ultima data pentru că avea „cântare”.
Vali Vijelie nu a suportat niciodată ca tatăl să fie supărat pe el
„Cele mai gustoase preparate culinare pe care le-am mâncat vreodată au fost tot ale bunicii: scovergi și mâncare de cartofi… Mamaie a fost o femeie extraordinar de bună, blândă, înțelegătoare. (…) Pe bunicul nu am apucat să-l cunosc, pentru că s-a stins când aveam eu doi ani.
În ceea ce o privește pe mama, atunci când făceam vreo prostie nu-mi făcea nimic, decât îmi zicea că-i va spune tatei. E drept că acesta nu m-a bătut niciodată, dar faptul că mă certa însemna enorm. Nu am suportat niciodată să știu că tata e supărat pe mine.
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
