Viața mai puțin cunoscută a Patriarhului Daniel în timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu

De exemplu, cu ce se ocupa Patriarhul Daniel în timpul dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. Actualul patriarh al Bisericii Ortodoxe Române a avut o ascensiune rapidă. El a fost un tânăr aparte.

Dan Ilie Ciobotea s-a născut la data de 22 iulie 1951 în satul Dobrești, comuna Bara (Timiș). A absolvit trei facultăți și are două doctorate.

A absolvit Intitutul Teologic Universitar din Sibiu în anul 1974, are doctorat la lnstitutul Teologic Universitar din Bucureşti în anul 1976, a urmat Facultatea de Teologie Protestantă din Strasbourg (‘78),  Facultatea de Teologie Romano-Catolică din Freiburg im Breisgau (‘80), doctorat la Strasbourg (‘79). În plus, între 1980 – 1988 a fost lector la Institutul Ecumenic de la Bossey, Elveţia. Pe bună dreptate, este considerat unul dintre cei mai cultivați capi ai Bisericii Române din istorie.

Viața mai puțin cunoscută a Patriarhului Daniel

În anul în 1987, acesta s-a călugărit. El a devenit monah cu numele de Daniel, iar nașul de călugărie a fost părintele Ilie Cleopa, arhimandritul Mănăstirii Sihăstria din judeţul Neamţ. Un an mai târziu, ieromonahul a fost ridicat în rang, devenind protosinghel.

Și tot atunci a fost numit consilier patriarhal, director al Sectorului „Teologie Contemporană şi Dialog Ecumenic” al Patriarhiei. Tot atunci a devenit și conferenţiar la Catedra de Misiune Creştină a Institutului Teologic Universitar Ortodox din Bucureşti. Ascensiunea sa a continuat.

Tatăl Patriarhlui a luptat în al doilea război mondial

„Părinţii celui de-al şaselea Patriarh al României au fost oameni smeriţi, evlavioşi, dăruitori de bucurie şi fapte bune pentru semenii lor”, scrie PS Timotei Prahoveanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.

Tatăl, Alexie Ciobotea (1915 –1999) s-a născut în satul Smadovicioara, comuna Secu, judeţul Dolj, într-o familie de ţărani înstărită, cu frică de Dumnezeu şi foarte buni gospodari. S-a făcut învățător, iar la 26 de ani, în 1941, a fost înrolat pe front. La terminarea războiului a fost decorat cu ordinul „Coroana României” cu Spadă şi Panglică de Virtute Militară, în grad de Cavaler, precum şi „Crucea de Fier Germană” clasa a II-a.

Și-a reluat activitatea de învăţător în judeţul Caraş-Severin, iar în anul 1945 s-a căsătorit cu Stela Brancu din satul Dobreşti, comuna Bara, județul Timiș. Din căsătoria lor au venit pe lume trei copii (Gheorghe, Floare şi Dan-Ilie – devenit mai târziu monahul Daniel).

După ce s-a pensionat, până la vârsta de 84 de ani, când a trecut la cele veșnice, anunțându-și fiica, cu o zi înainte, a fost un practicant fidel al credinţei ortodoxe. La mănăstirea Sihăstria din judeţul Neamţ l-a întâlnit pe părintele Protosinghel Varsanufie Lipan care i-a devenit duhovnic. A purtat barbă monahală, postea, se spovedea, citea zilnic acatiste şi din Psaltire, nelipsind vreodată de la Sfânta Liturghie.

Mama, evlavioasă, ducea copiii în pelerinaje

Stela Ciobotea (1920 –1975) a fost obligată de comuniști să intre în CAP și a pierdut astfel pământul moștenit de la părinți. A rămas de mică orfană de mamă, în război și-a pierdut și frații, iar la 22 de ani i-a murit și tatăl.

Pentru că, ani de zile, a refuzat intrarea în CAP, soţul ei, învăţătorul Alexie Ciobotea, a fost exclus din învăţământ. A fost mereu o femeie evlavioasă. Mergea în fiecare an în pelerinaje de Sfântul Ilie (20 iulie), la mănăstirea „Izvorul Miron” de la Româneşti, lângă Făget ( Timiș), apoi de Sfânta Maria (15 august), de Adormirea Maicii Domnului, la mănăstirea Lipova (Arad), pe jos. Cu toată familia. Plecau la răsăritul soarelui şi ajungeau odată cu lăsarea serii la slujbele mănăstireşti.

Sursa foto: Adrian Pîclișan