23 August 1989, ultima defilare înfășurată în cârpe și ultima bere în Cișmigiu

23 August 1989, ultima defilare înfășurată în cârpe și ultima bere în Cișmigiu
Pe noi, generațiile 45-65 de ani, ne-au salvat în perioada dictaturii cartea și cultura în general. Și umorul, bancurile, râsul, „șopârlele” dragilor noștri actori. Pe 23 August, din ce în ce mai mulți defilam, fie că eram membrii de partid, fie că nu.

Îngroșam rândurile la defilarea din vară pe măsură ce treceau anii și Nicolae și Elena se viseau și mai puternici și mai salvatorii națiunii. Au sfârșit ca dictatori.

Pe tinerii de azi nu-i interesează mai mult decât ce au învățat la școală ce a fost în 23 August 1944 și de ce o declaraseră comuniștii zi națională. Sincer, nici pe noi nu ne interesa la vremea noastră. Defilam pentru că ne obligau politrucii partidului din instituții, fabrici, uzine și universități. Și pentru că apoi ne distram prin parcuri sau la iarbă verde.

Poveștile astea din trecut le plac, așa cum ne plăcea și nouă când ne povesteau bunicii despre rege, boieri, industriașii importanți ai țării, despre cum s-a făcut forțat colectivizarea, despre cum s-au lăsat păcăliți de propaganda PCR, partid care a adus rușii în țară, și despre multe, multe altele…

An de an, filmul „Serata” era difuzat de TVR pe 23 August

Fiecare dintre noi avem amintiri despre ziua de 23 August. Nu se muncea că era sărbătoare națională. Era liber și pe 24, așa că puteam petrece. În ultimii ani 80, din ce în ce mai mulți ne-am cumpărat aparate video, cu bani împrumutați. Dar îi aveam pe actorii de la Hollywood și pe Irina Margareta Nistor în apartamentele noastre, ori de câte ori prindeam câte o casetă video. Evident, ne strângeam câteva familii ca să urmărim un film. Pe 23 August ignoram de-a dreptul TVR, care ne oferea „Serata”, un film pe care ni-l difuza an de an de ziua națională. Cine n-avea video, „dădea pe bulgari”. Antenele puse pe blocuri chiar și în București prindeau posturile din Bulgaria, care aveau programe mai cu iz occidental.

Să mă întorc însă la defilare. Ultima a lui Ceaușescu și a noastră. 23 August 1989. Demonstrația a fost mutată de la actuala Piață Charles de Gaulle, unde se ținea de obicei, pe Calea Știrbei Vodă, lângă Spitalul Municipal, acolo unde-s acum ruinele Casei Radio.

Construcția nu era gata, dar cohorta de slujbași înfășase în panouri și cârpe fațada și-i făcuseră lui Nea Nicu o tribună grandioasă. Atunci, pentru prima dată, am băut berea de după defilare în Cișmigiu și nu în Herăstrău! Fără mici, că nu erau grătare, dar tot ne-am prăpădit de râs de cârpele ce le-au pregătit politrucii partidului pentru Întâiul Bărbat al Țării. Clar nu erau de inspirație chineză sau coreeană. Nici nu ne gândeam atunci că el și Lenuța nu vor intra în iarnă. Dar nici că noi, după peste 30 de ani, vom strânge cureaua ca pe vremea lor și vom alege să tremurăm în case, îmbrăcați în cârpe, de teama sumelor de pe facturile de gaze și electricitate!