Simona Ionescu / Redactor Șef
Cel mai longeviv monarh din istoria Marii Britanii a încetat din viață. Regina Elisabeta a II-a a avut un destin remarcabil, care s-a întins pe parcursul unui secol. În timp ce s-au schimbat președinți de stat și o mulțime de regimuri politice în lume, regina a reprezentat simbolul longevității și trăiniciei. A trăit o viață plină, care a intrat demult în cărțile de istorie.
Regina Elisabeta a II-a s-a născut prințesa Elisabeta Alexandra Maria, la 21 aprilie 1926, la Londra. Părinții săi au fost prințul Albert, ducele de York (cunoscut mai târziu ca regele George al VI-lea) și Elizabeth Bowes-Lyon. În momentul nașterii sale, majoritatea oamenilor nu și-au dat seama că Elizabeth va deveni într-o bună zi regina Marii Britanii. Elizabeth, poreclită Lilibet, a ajuns să se bucure de primul deceniu al vieții sale și de toate privilegiile de a avea sânge regal, dar fără presiunile de a fi moștenitorul tronului Marii Britanii.
Tatăl și mama Elisabetei și-au împărțit timpul între o casă din Londra și Royal Lodge, casa familiei din parcul Windsor Great Park. Elizabeth și sora ei mai mică Margaret au fost educate acasă de către tutori. Cursurile academice au inclus limba franceză, matematică și istorie, împreună cu lecții de dans, canto și artă.
În anul 1936, destinul Elisabetei avea să se schimbe pentru totdeauna. „Unchiul David”, Edward al VIII-lea, abdica în favoarea lui Bertie, George al VI-lea. Nimeni altul decât tatăl micuţei Elisabeta. Cărţile erau făcute, totul fusese scris încă de atunci, deşi viitoarea regină era, pe vremea aceea, doar o fetiţă, în vârstă de 10 ani.
Ce însemnau toate aceste mutări de coroană în faţa unui copil? „Asta înseamnă că va trebui să devii următoarea regină?”, a întrebat-o sora sa, Margareta. „Da, într-o bună zi”, a răspuns micuţa Elisabeta. „Sărmana de tine…”, a sosit replica surorii Margaret.
Odată cu izbucnirea celui de-al doilea război mondial în 1939, Elizabeth și sora ei au rămas în mare parte în afara Londrei, după ce au fost relocate la Castelul Windsor. De acolo a făcut prima dintre celebrele sale emisiuni de radio în 1940, cu acest discurs special care îi liniștea pe copiii din Marea Britanie care fuseseră evacuați din casele și familiile lor. Prințesa de 14 ani, arătându-și personalitatea calmă și fermă, le-a spus „că în cele din urmă totul va fi bine; căci Dumnezeu va avea grijă de noi și ne va da victorie și pace”.
În curând, Elizabeth a început să își asume alte atribuții publice. Numită colonel-șef al Gărzilor Grenadier de către tatăl ei, Elizabeth a avut prima apariție publică inspectând trupele în 1942. De asemenea, a început să-și însoțească părinții în vizite oficiale în Marea Britanie.
Suverana s-a căsătorit cu Ducele de Edinburgh, un fost prinț al Greciei și Danemarcei, cu care a avut patru copii: Charles, Anne, Andrew și Edward. Elisabeta l-a întâlnit pe viitorul ei soț în 1934 și 1937. Ei erau veri de gradul doi prin regele Christian IX al Danemarcei și prin regina Victoria. După o altă întâlnire la Naval Royal College din Dartmouth, în iulie 1939, Elizabeth – deși avea doar 13 ani – a spus că s-a îndragostit de Filip și au început să facă schimb de scrisori. Elisabeta avea 21 de ani când a fost anunțată logodna lor în mod oficial, la 9 iulie 1947.
Elisabeta și Philip s-au căsătorit la 20 noiembrie, în cadrul catedralei Westminster din Londra. Ei au primit 2500 cadouri de nuntă, din întreaga lume. Pentru că Marea Britanie nu era încă recuperată după distrugerile provocate de război, Elizabeth a solicitat cupoane de rație pentru a-și cumpăra materialul pentru rochia de mireasă, care a fost proiectată de Norman Hartnell. După război, Marea Britanie nu a acceptat ca tatăl lui Philip, inclusiv cele trei surori supraviețuitoare, să fie invitați la nuntă. De asemenea, ducele de Windsor, fostul regele Edward al 8-lea, nu a fost invitat.
Odată cu deteriorarea sănătății tatălui ei în 1951, Elizabeth a participat în locul lui la diferite obligații de stat. După ce au petrecut acel Crăciun cu familia regală, Elizabeth și Philip au plecat într-un turneu în Australia și Noua Zeelandă, făcând o escală în Kenya pe drum.
Erau în Kenya pe 6 februarie 1952, când regele George al VI-lea a cedat cancerului pulmonar la 56 de ani, iar fiica sa de 25 de ani a devenit a șasea femeie din istorie care a urcat pe tronul britanic. Încoronarea ei oficială ca regină Elisabeta a II-a a avut loc la 2 iunie 1953, în Westminster Abbey. Elizabeth care până acum era doar mama și soția, a devenit astfel regina Elisabeta a II-a a șaisprezece state suverane, cunoscute sub numele de Commonwealth.
În cei 70 de ani de domnie, regina Elisabeta a trecut prin multe schimbări de regimuri mondiale. A vizitat toate statele din Commonwealth și a fost de neoprit în îndeplinirea sarcinilor ce i-au revenit odată cu titlul. A cunoscut peste 13 președinți ai Statelor Unite ale Americii, începând cu Hoover, care a fost președintele Americii în timpul Marelui Crah financiar din 1929. A dat mâna printre alții cu John F. Kennedy, Ronald Reagan, ambii președinți Bush, Bill Clinton, dar și Barack Obama și Donald Trump.
De-a lungul anilor, regina Elisabeta a fost obligată să modernizeze în anumite momente monarhia, dar și pe ea însăși. În 1957 a vorbit pentru prima dată la televizor de Crăciun, într-o încercare de a veni mai aproape de poporul ei.
În anul 1981, fiul cel mare al Elisabetei și moștenitorul coroanei totodată, s-a căsătorit cu Lady Diana Spencer, la catedrala St. Paul’s din Londra. Au avut doi fii, pe William și Harry, însă în 1992 căsătoria lor a făcut implozie. Charles era îndrăgostit de Camilla Parker, iar problemele dintre el și Diana au dus la separarea lor în același an. Anul 1992 a fost unul oribil pentru regină, așa cum chiar ea avea să spună. Tot atunci, un foc a mistuit o parte din castelul Windsor, iar prințul Andrew s-a separat de soția sa, Sarah Ferguson. De asemenea, prințesa Anne a divorțat de soțul ei, Mark Phillips.
După ce Charles și Diana au divorțat în 1996, Diana a rămas incredibil de populară în rândul publicului britanic (și internațional). Moartea ei tragică din anul următor a declanșat o revărsare extraordinară de șoc și durere, precum și indignare față de familia regală pentru ceea ce publicul a considerat ca fiind tratamentul rău asupra „Prințesei poporului”.
Deși regina Elisabeta a ținut inițial familia (inclusiv prinții William și Harry) departe de ochii publicului la Balmoral, răspunsul public fără precedent la moartea Dianei a convins-o să se întoarcă la Londra, să țină un discurs televizat despre Diana, să-i salute pe cei care jelesc și să permită steagului să fie ridicat la jumătate deasupra Palatului Buckingham.
Popularitatea reginei și cea a întregii familii regale a revenit în primul deceniu al secolului XXI. Deși 2002 a marcat Jubileul de Aur al Reginei Elisabeta – 50 de ani pe tron - moartea mamei sale (iubita Regină Mamă) și a surorii sale, la începutul acelui an, a umbrit sărbătorile.
În 2005, regina s-a bucurat de sprijinul public atunci când și-a dat acordul pentru căsătoria odată de neimaginat a prințului Charles cu iubirea sa de multă vreme Camilla Parker Bowles. În cea de-a șaptea decadă pe tron, regina Elisabeta a prezidat fastul și circumstanțele unei alte nunți regale la Westminster Abbey, cea a prințului William cu Catherine Middleton în aprilie 2011. Ducele și ducesa de Cambridge, care vor deveni probabil următorul rege al Marii Britanii și regină, au continuat linia succesorală cu copiii lor, prințul George (născut în 2013), prințesa Charlotte (născută în 2015) și prințul Louis (născut în 2018).
O prezență consecventă alături de soția sa într-una dintre cele mai aglomerate familii din Marea Britanie pentru o mare parte din domnia sa, prințul Philip a renunțat la îndatoririle sale regale în 2017, la vârsta de 96 de ani. În același an, cuplul regal a sărbătorit 70 de ani de căsătorie, având cea mai lungă uniune din istoria monarhiei britanice.
În mai 2018, prințul Harry s-a căsătorit cu actrița americană Meghan Markle, o femeie divorțată birasială a cărei îmbrățișare de către familia regală a indicat cât de modernă devenise aceasta în timpul lungii domnii a Elisabetei. În 2019, cuplul a avut un fiu, Archie Mountbatten-Windsor. În 2021, prințul Harry și Meghan Markle au avut al doilea copil, o fiică.
Pe 9 aprilie 2021, prințul Philip s-a stins din viață la vârsta de 99 de ani. Și-a dat ultima suflare în patul său, liniștit și cu regina alături. „El a fost, pur și simplu, forța mea și a rămas în toți acești ani.” Acestea au fost cuvintele reginei Elisabeta a II-a, în timp ce ea și-a descris soțul la aniversarea nunții de aur din 1997. Mesajul a fost readus în atenție de multe ori de către presa internațională, odată cu moartea iubitului soț al reginei.
Regina Elisabeta a dus o viață lungă și a fost înconjurată de mulți oameni dragi. În anul 2021, aceasta avea 10 strănepoți și încă unul pe drum. Deși datoria față de poporul ei a primit întotdeauna, a încercat să fie aproape de familia pe care a iubit-o așa mult și să o protejeze cu toată forța ei.
Elisabeta a II-a a înțeles încă din primul moment, când a devenit regină în 1952, că trebuia să hrănească misterul. „Nimeni (să) nu știe ce crezi, ce simți, care este părerea ta” – acesta pare a fi un motto al suveranei.
De fapt suverana, notoriu echilibrată în alegerea cuvintelor, a menținut întotdeauna relații excelente cu reprezentanții tuturor partidelor. Dar și cu cei 14 miniștri care s-au succedat de la Winston Churchill, din anul aderării ei la tron. Potrivit lui Clive Irving, pe scurt, doar Elisabeta ar fi înțeles sensul sarcinii sale și ea singură a putut să suporte greutatea rolului său fără teama de a fi umbrită de propria faimă.
Înțeleaptă până la final, regina a înțeles foarte bine că nimeni nu este etern pe pământ, însă fiecare poate face din timpul pe care îl are o călătorie plină. A fost prezența stabilă din lume, în multe momente în care totul părea să se ducă de râpă. Cei care i-au fost contemporani nu pot decât să recunoască faptul că, de-a lungul vieții sale, a rămas neclintită ca o stâncă, în timp ce pe mulți alții i-au măturat valurile.
Regina a iubit cățeii, natura, călătoriile plus o mulțime de alte lucruri care făceau parte din trăsăturile „omului” Elisabeta, nu al monarhului. În ciuda rolului greu pe care l-a avut și l-a îndeplinit cu brio, regina Elisabeta nu s-a luat niciodată prea în serios, așa cum chiar ea spunea la un moment dat. La final, să rămânem cu câteva cuvinte spuse de regina Elisabeta, care au intrat în istorie, alături de multe alte învățături pe care le-a transmis, direct sau indirect.
„Să nu ne luăm prea în serios. Niciunul dintre noi nu are monopol pe înțelepciune”
Foto: Facebook
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
