Adio, Mihnea Petru Pârvu! Te-am iubit pentru iubirea ta curată pentru presă

Adio, Mihnea Petru Pârvu! Te-am iubit pentru iubirea ta curată pentru presă
Nu pot să scriu despre Mihnea. Făcea parte din viața mea și eu din a lui de 27 de ani. Ar fi cum aș scrie despre mine. Au făcut-o alții. Eu nu pot. Pot doar spune că mi-a fost mereu aproape, că ”nu l-am lăsat din brațe” pentru că iubea al naibii de tare această meserie de gazetar. De aceea nu trebuie să plece din această lume a cititorilor fără gândurile de regret ale foștilor colegi, fără „dezvăluirile” lor despre cine era reporterul de cursă lungă Mihnea Petru Pârvu.

„O veste teribilă!”

Dan Andronic, director Evenimentul zilei: „O veste teribilă! Mihnea Petru-Pârvu a plecat într-o lume fără griji și suferință!

Era un om de care eram atașat, un coleg deosebit și un ziarist extrem de talentat! Vorbisem cu el în urmă cu două zile, avea niște probleme, nu credeam că asta este vestea pe care o primesc azi.

Dumnezeu să-l odihnească în pace! Să ne gândim la el și să spunem o rugăciune pentru sufletul său!”, este mesajul lui Dan Andronic, directorul EVZ.

Jurnalistul Ciprian Mailat, fost coleg: „Dumnezeu a mai recrutat un coleg, cred că avea nevoie de un jurnalist bun pe reportaje. Așa l-am cunoscut pe Mihnea-Petru Pârvu, unul dintre cei mai buni jurnaliști pe reportaje. Eu eram „mic copil în ale presei” când Mihnea publica reportaje pe pagini întregi. Drum lin, Mihnea! Ai plecat prea repede după colega ta, Antoaneta Etveș. Acum știu că trebuie să îmi fac abonament la ce veți „scrie” voi, de acolo din Redacția Cerului.”

„A ars ca o torță”

Jurnalistul Radu Tudor, fost coleg: „S-a întâmplat mult prea repede. Am vorbit cu el de 4 ori în ultimele 48 de ore. Făcuse o criză hepatica pe fondul citostaticelor și era la ATI Rm Vâlcea. Conducerea Spitalului Militar Central s-a implicat exemplar pentru reinternarea lui pe Secția Oncologie, fiind adus de urgență cu o ambulanță la București. Din păcate s-a stins după ce a ars ca o torță. Dumnezeu să te odihnească în pace, Țache”.

Lupta pentru jurnalismul de teren

Petrișor Cană, ziarist EVZ: „Mie îmi este greu să vorbesc despre Mihnea la trecut. Îl cunosc din anii 90. Am pierdut nopți, am pierdut zile alături de el și de cei din generația de început  de la Evenimentul zilei. Avea talent cu carul. Așa i-a dat Dumnezeu. Ieșea pe teren chiar și atunci când era bolnav. Pe lângă tupeul obraznic, uneori, avea un mod de a te face să nu poți să îl refuzi…Și, în ciuda aparențelor, se interesa de colegi, atunci când aveau probleme. Pe mine m-a sunat de fiecare dată atunci când eram internat în spital. El, în schimb, refuza să vorbească de problemele medicale pe care le avea. Dar, cel mai important, el va rămâne cu reportajele lui un exemplu în istoria presei…”.

Lucian Pal, fost coleg: „Mihnea-Petru Pârvu avea 51 de ani și încă lupta pentru jurnalismul de teren. S-a stins, iar reportajele au rămas mai sărace. Dumnezeu să-l odihnească! Dumnezeu să odihnească și presa de teren, singura adevărată”.

Reporterul Viorel Ilișoi, fost coleg: „O veste tristă. Încă unul dintre cei aleși a părăsit puntea acestei corăbii nebune, presa. Dumnezeu să-l odihnească pe inegalabilul Mihnea-Petru Pârvu”.

Jurnalistul Daniel Nanu: „Puține idei, puține rânduri. Multă durere. S-a stins Mihnea. Mihnea-Petru Pârvu 1969 – 2020. A fost unul dintre cei mai mari ziariști apăruți după 1990. Scria, glumea și povestea dumnezeiește. A fost unul dintre vechii și marii mei prieteni. Îmi vor rămâne multe și nemuritoare amintiri cu el. Îmi răsună în memorie și în lacrimi cuvintele lui, din urmă cu doar vreo două luni, la aflarea unui diagnostic nenorocit. Eram pe terasă la Shorley, cârciumă tinereților noastre de jurnaliști sinceri, entuziaști și pasionați de această meserie. Încerca să mă încurajeze el pe mine: „Lasă, bă, nu mai sta amărât. Mi-am trăit viața”… Dar mai aveai atâtea de scris și de trăit, Mihnea!”.

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp