În faţa Porţii Raiului, stăteau un popă şi un şofer de autobuz. Vine Sfântul Petru şi zice:
– Tu, şoferule, poţi să treci, iar tu, părinte, mai aşteaptă.
Preotul, indignat, întreabă:
– Cum aşa ? Sfinte Petre eu care mi-am închinat toată viaţa bisericii…
– Ei, şi?… La tine în biserică, toată lumea dormea, iar la el în autobuz toată lumea se ruga.
***
Stătea Sfântul Petre la Poarta Raiului. Aude o bătaie în ea. Deschide şi nu observă pe nimeni. Mai stă un minut, iar bătaie. Iar deschide, iar nimeni. Se gândeşte Sfântul Petru să lase poarta deschisă, ca să-l vadă pe glumeţ. Apare un bărbat, pe care Sfântul Petru îl întreabă:
– Auzi, cu gluma asta a ta riscai să nu te mai primim, cu toate faptele tale bune!
– Nu e vina mea, Sfinte Petre! Mă tot resuscitează cei de la Ambulanță.