La un restaurant, un tânăr cam cu chef și care făcuse gălăgie, fusese dat afară pe ușa din dos.
– O să vă pară rău, strigă el înfuriat. Nu știți cu cine aveți de-a face. Sunt de neam mare și influent.
– Atunci scuzați, vă rog, răspunse chelnerul. Poftiți încă o dată înăuntru, ca să vă putem da afară pe ușa din față.
________________
Când nu mă simt bine, mă duc la un doctor și îi plătesc vizita, pentru că și doctorii trebuie să trăiască. De la doctor mă duc la farmacie de-mi fac rețeta și plătesc farmacistului, pentru că și farmacistul trebuie să trăiască. Vin pe urmă acasă și arunc medicamentele la gunoi, pentru că și eu trebuie să trăiesc.
________________
– Șofer, să nu fugi nebunește!.. Uite ce scrie acolo:
25 de kilometri pe oră viteză maximă!…
– N’ați înțeles bine, boierule: afișul e pentru cei ce circulă pe jos! (Furnica – 26 august 1930)
________________
– Trăiți don’ locotenent, mie mi-a dat în ciorbă un os.
– Păi bine, mă, tu ai văzut vacă fără oase?
– Dar d-voastră ați văzut vacă fără carne?
________________
– Cum mai merg cărțile mele, D-le editor?
– Slăbuț, slăbuț! Dar nu descuraja. Colegul D-tale N. N. vindea și mai puțin. Cum a murit însă a avut un succes extraordinar. N’avea nici o grijă: o să-ți vie și D-tale rândul.
________________
– Câte picioare are măgarul?
– Patru, domnule profesor.
– Și cum se numește?
– Patruped.
– Tu câte mâini ai?
– Două.
– Și cum te numești?
– Popescu Vasile.
________________
– Fata mea, de câteva zile te întorci mereu târziu acasă: au început vecinii să te ia la ochi!…
– Ai prefera să mă ia… la hotel? (Furnica – 8 octombrie 1930)
________________
– Câți ani aveți, doamnă?
– Treizeci, domnule doctor.
– Îmi aduc foarte bine aminte, că și acum trei ani mi-ați spus că aveți treizeci.
– Așa e, că eu nu sunt d’alea, cari azi spun una, și mâine alta.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
