Simona Ionescu / Redactor Șef
Benone Sinulescu este unul dintre cei mai iubiți soliști de muzică populară din țară, dar care a avut parte și de o istorie neoficială pe măsură. În anii comunismului au circulat legende pe seama numelui său. De un optimism debordant, artistul a ascultat poveștile despre el și și-a văzut de drum. Nu i-a fost ușor. De la băiatul tâmplarului din sat, la o vedetă iubită, este drum lung și plin de sacrificii.
x
Benone Sinulescu a însuflețit orice audiență. Vesel, cu zâmbet până la urechi și voce de aur. A povestit că până și marele scriitor Mihail Sadoveanu îi cunoștea cântecele. Într-o zi, când înregistra la radio, a auzit un glas gutural care fredona unul din cântecele lui, ”Străina mamei, străină”. Când a întors capul l-a văzut pe scriitorul Mihail Sadoveanu.
”Am înlemnit. I-am cântat două strofe din cântec și m-am obrăznicit pe loc. I-am spus că eu cânt cu Maria Tănase, Ioana Radu, Maria Lătărețu, Ion Luican, la Ateneul Român. L-am întrebat dacă să-i trimit o invitație și el a spus că da. Când a intrat, toata sala Ateneului s-a ridicat în picioare. Parcă L-am prins pe Dumnezeu de un picior”, a povestit la TVR 3, Benone Sinulescu.
Pe Maria Tănase o cunoștea cu adevărat. ”Aveam de înregistrat un cântec, «La Lenuța sub cerdac». Maria Tănase era acolo și m-a ascultat. Eu m-am concentrat și mi-a ieșit bine cântecul. Ea a venit la mine și m-a prins de o ureche și a zis: «O să faci carieră, măi, țâcă! Știi de ce ai priză la public? Ai cântat ca tine, nu ai imitat pe nimeni»”, a povestit artistul. Amintiri pe care nu oricine le are.
A fost întrebat dacă i-a fost frică vreodată pe scenă. “Ce frică am tras în 1962! Era un concert de grad zero, pentru tot corpul diplomatic, în frunte cu Gheorgiu Dej. Au cântat cele mai mari nume ale României. Folclor au cântat doar Maria Tănase și Benone Sinulescu. Nu era voie să bisezi, dar eu am fost singurul care a făcut asta și le-am dat peste cap programul”, a povestit artistul.
După o carieră spectaculoasă de 60 de ani, autoritățile din Buzău l-au numit “Omul anului 2017”. Ce credeți?, artistul aplaudat peste tot în lume a fost foarte emoționat.
S-a spus despre el cum că și-ar fi omorât soția cu toporul, că are doar un plămân sau că a făcut pușcărie. Veneau oameni la el la spectacole și ziceau ,,cămașa asta o am de la tine, de când am făcut pușcărie împreună”. Alții oameni afirmau că îl cunosc din armata, însă Benone Sinulescu nici nu a făcut armata.
Datorită acestei profesii, artistul a avut o viață frumoasă și foarte tumultuoasă. A colindat lumea în lung și-n lat și acum nu mai suportă să zboare cu avionul pentru că îi este teamă.
Tatăl său a fost tâmplar și mama să a fost casnică. Fratele său mai mare a murit la o vârstă fragedă. A avut un frate mai mare ca el cu vreo 4 ani. Avea tuse convulsivă și pe atunci nu erau tratamente pentru o astfel de boală. Fratele lui era primul nepot al bunicilor şi s-a dus foarte repede. Părinții au suferit foarte mult din această cauza. Apoi a venit pe lume Benone Sinulescu.
Cariera artistului a debutat cu melodia “În munții Buzăului”. Înainte a făcut parte din corul bisericii, unde cânta la Denie și Prohod. Iubea să compună cântece, să adauge cuvinte melodiilor cunoscute. ”Făceam asta doar când uitam versurile”, a povestit artistul.
Fiind mândru de vocea să moștenită genetic de la tatăl sau, Nea Beni, cum îl alintă prietenii, susține că la vârstă de 12-13 ani deținea un repertoriu vast. “Știam pe de rost cântecele Ionei Radu, Mariei Tănase, Mariei Lătărețu și ale lui Ion Luican”, povestește Benone Sinulescu.
„Buzăul avea o stație de amplificare cu ramificari în tot orașul. Mergeam să cânt acolo de câte ori puteam. Unul dintre primele cântece pe care le-am interpretat acolo a fost «De la moară pân’ la gară», al Ioanei Radu”, a povestit cu drag artistul.
Pentru a își urma pasiunea pentru muzică, Benone Sinulescu a plecat la București la Școala de Muzică. Deși a fost respins prima oară, nu a renunțat la visul său și a mai încercat o dată. Atunci a reușit. A făcut parte din clasa Eugeniei Moldoveanu, așa cum a dorit.
Lansarea în lumea muzicală a avut loc la vârstă de 17 ani. “A fost o explozie când m-am lansat, pentru că eu am venit cu un stil personal. Și pentru că la vârsta aceea aveam vocea în schimbare, lumea se întreba dacă sunt față sau băiat. Am înregistrat «Străină mamei străină», «La Lenuța sub cerdac» și «În munții Buzăului»“, a povesti artistul.
A fost îndrăgit aproape imediat și a cântat pe aceeași scenă cu marii artiști ai vremii. A colaborat cu Irina Loghin de-a lungul anilor, iar gura lumii ”i-a cuplat”. Au urmat concerte după concerte, a colaborat cu ansamblul Ciocârlia, cu care a împărțit scene chiar și în străinătate.
La un moment dat, părul a început să îl părăsească. De frică să nu își piadă popularitarea, Benone Sinulescu a început să poarte peruci. Au fost făcute special pentru el peste 100 de peruci.
A renunțat la acestea abia după 1990. Mărturisea că a fost un chin și că îl mânca teribil pielea capului. După ʹ90, ”a avut curaj” și a renunțat la peruci și a abordat muzică modernă, cu inflențe etno, împreună cu trupa Ro-Mania. Tinerii l-au adorat.
„Cele 100 şi ceva de peruci m-au costat o avere. Era un calvar atunci să porţi o perucă, mai ales când era cald şi curgeau apele pe tine, dar le suportam cu stoicism. De ce le purtam? Aveam o falsă părere că, fără perucă, mă simt ca şi cum aş avea fundul gol! După un timp, tot soţia mea m-a convins să renunţ, iar eu mi-am luat inima în dinţi şi am ascultat-o”, a povestit Benone Sinulescu.
Sinulescu Benone a răspuns publicului la subiectul mult discutat despre relația acestuia cu îndrăgită interpreta de muzică populară Irina Loghin, la Acces Direct. „Prima dragostea am întâlnit-o la 17, 18 ani, o chema Maria. Pe Irina Loghin am întâlnit-o când eram deja vedetă.” Artistul a dat de înțeles că relația a fost doar una profesională, iar Irina Loghin a povestit că în viața ei a fost un singur bărbat, soțul ei.
Artistul s-a căsătorit foarte târziu cu Leni, care a fost absolventă de Chimie Alimentară. A fost femeia care îi este alături mai bine de 40 ani. Lui Leni (Elena), nu i-a plăcut niciodată să iasă în față.
Nea Beni a făcut public faptul că și-a făcut testamentul în 2014. ”Eu și soția mea avem reciprocitate. Dacă mor eu, totul îi rămâne ei. Și drepturile de autor, casele din București, Buzău și de lângă Arad, banii, toată averea noastră. Și invers. Doar că soția mea, fiind inginer chimist, nu are drepturi de autor. În acest sens, am făcut deja testamentul la notariat. Am preferat să fie ceva gândit din vreme. Drepturile de autor nu le vom lasă de izbeliște. După ce nici unul dintre noi nu va mai trăi, avem nepoți. Și eu, și nevasta-mea avem familii mari”, a afirmat Nea Beni.
Retras de câțiva ani buni la Bârzava, o comună la circa 60 de kilometri de Arad, nea Beni, cum îi spun cei apropiați, a devenit „țăran”, cum îi place singur să se numească. Are o grădină de fructe și legume în curtea casei. „Ce mai tura-vura, am ajuns un țăran!”, spun Benone Sinulescu. Sursa: benonesinulescu.eu
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
