Biserica Bucur Ciobanu, cel mai vechi sfânt locaș din București, nu a fost pictată niciodată

A fost ridicată în lemn de ciobanul Bucur, întemeietorul Bucureştiului, apoi zidită din cărămidă în anul 1416 de Mircea cel Bătrân.

Biserica Bucur Ciobanu, cel mai vechi sfânt locaș din București, nu a fost pictată niciodată

“Dacă legenda îi aşază locuinţa pe dealul de la Radu Vodă, numind Biserica lui Bucur paraclisul de cimintir al călugărilor mănăstirii lui Alexandru Vodă Mircea şi a nepotului de fiu, Radu, aceasta înseamnă siguranţa populară, păstrată prin viu graiu de la o generaţie la alta, că acolo e leagănul cetăţii”, scria Nicolae Iorga.

Iar Ionescu Gion, un alt renumit istoric preciza la rândul său că: “Bucur Ciobanul – povesteau unii cu emoţiune – păscându-şi oile, pe colinele păduroase ale Dâmboviţei, a durat aici, în malul gârlei, o bisericuţă de lemn, ca să-i fie sieşi şi moştenitorilor săi, un locaş de rugăciune către Bunul Dumnezeu”.

Nimeni nu știe cu exactitate de când datează

O altă pisanie ne spune că “Io, Mircea I Basarab, Domnul Ţării Româneşti, Duce al Făgăraşului şi biruitor al ţinutului Dobrogei de peste Dunăre, la anul 6924 (1416) am zidit biserica de zid, în locul celei de lemn a lui Bucur, în pădure, pe movila de lângă Dâmboviţa, cu hramul Sf. Atanasie şi Gavril, unde am pus oasele morţilor căzuţi în tabăra ce am avut cu turcii, la Giurgiu, iulie, 12”.

Legenda spune că Biserica “Bucur Ciobanul”  a fost ridicată în lemn de ciobanul Bucur, întemeietorul Bucureştiului şi zidită din cărămidă în anul 1416 de Mircea cel Bătrân. Datarea bisericii rămâne însă un subiect încă controversat, ţinând cont de faptul că istoricii consideră că aceasta ar putea fi cu 300 de ani mai nouă decât spune tradiţia.

Din nefericire a fost distrusă în urma incendiului provocat de Sinan Paşa în anul 1595, dar ulterior rezidită de monahii Mănăstirii “Radu Vodă” peste fundaţiile de odinioară, în scopul de a fi osuar şi capelă a cimitirului mănăstirii.

La decorarea acesteia a participat însăși arhitectul Casei Regale, Grigore Cerchez

Lăcașul fascinează prin simplitate, uşa cât şi ferestrele sunt decorate cu ancadramente din piatră sculptată cu elemente vegetale în relief, aplicate la începutul secolului XX de însăşi arhitectul Casei Regale, Grigore Cerchez. Cine vrea să intre în biserică o face printr-un pridvor, care seamănă foarte bine cu vechile case de târgoveţi din Bucureşti.

Potrivit specialiştilor, biserica nu a fost niciodată pictată, iar pereţii, frumos văruiţi, sunt decoraţi cu icoane pictate pe lemn sau sticlă, vechi ca istoria, donate de credincioşi în anul 1938.

Sursă foto: doxologia