Cu toții i-ați citit basmele, dar foarte puțini îi știți povestea. Un tip celebru cu doar patru clase primare

Cu toții i-ați citit basmele, dar foarte puțini îi știți povestea. Un tip celebru cu doar patru clase primare
Ce frumoasă a fost copilăria românilor, presărate cu basme! Pe vremea când la televizor era doar Nicolae Ceaușescu și nu exista tableta ori telefonul mobil, părinții citeau povești și basme celor mici. Puțini știu că un scriitor celebru abia a terminat patru clase primare.

Cât de minunată este lumea basmelor românești. Feți Frumoși, eroi neînfricați, fete frumoase și cuminți. Petre Ispirescu a scris zeci de basme, după ce și el a fost fascinat în copilărie de poveștile pe care le aflase de la părinți.

Petre Ispirescu, părintele basmelor românești, a făcut doar patru clase primare

Petre Ispirescu, marele povestitor, a învățat să scrie și să citescă la biserica din cartier. ”Abia dacă am terminat patru clase”, spunea el.

S-a născut (1830) în mahalaua Pescăria Veche, din București, azi în centrul orașului.  Tatăl lui era un umil frizer care a murit când el avea 12 ani. De la părinți și de la clienții tatălui său, Ispirescu a auzit, în copilărie, numeroase basme și povești care l-au fascinat. Mama l-a îndemnat să învețe să scrie și să citească cu preotul de la biserica din cartier, Domnița Bălașa.

A fost nevoit să muncească de la 12 ani. A intrat ucenic la tipografia condusă de Zaharia Carcalechi, sperând că acolo unde se tipăresc cărțile se poate studia. Lucra aici câte 14 ore pe zi. Într-adevăr, aici a avut ocazia să citească mult, lucrări importante ale vremii. A învățat meserie, iar în 1848 a devenit tipograf calificat. Mai târziu avea să conducă tipogrfaia.

Principala operă a vieţii sale, culegerea ”Legende sau basmele românilor”, cu 37 de basme, şi prefaţă de Vasile Alecsandri, a apărut în 1882

 

Basmele au fost citite de generații de români

Cu poezia nu a avut succes, dar cu basmele a fost remarcat imediat.  La vârsta de 32 de ani, în 1862, Petre Ispirescu a publicat primele şase basme culese de el, în Ţăranul român. Este vorba de basmele ”Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte”, ”Prâslea cel voinic şi merele de aur”, ”Balaurul cel cu şapte capete” Ele au fost fost tipărite mai târziu, împreună cu altele, în prima sa culegere de basme. C.A. Rosetti, viitor ministru, l-a invitat să lucreze ca director al imprimeriei ce tipărea Românul, revista Partidului Liberal, atunci în Opoziţie. Timp de un deceniu, din 1862 până în 1872, Petre Ispirescu nu a publicat nici un basm.

Era foarte ocupat, plus că se însurase (1861) cu Sevastita, fiica lui Dima Petrescu, staroste de cavafi. Au avut zece copii.

Abia la 42 de ani, şi-a reluat activitatea de publicare a basmelor, cu colecţia ”Legende sau basmele românilor. Ghicitori şi proverburi”, cu o prefaţă de B. P. Hasdeu.

Principala operă a vieţii sale, culegerea ”Legende sau basmele românilor”, cu 37 de basme, şi prefaţă de Vasile Alecsandri, a apărut în 1882.

Petre Ispirescu a murit la 21 noiembrie 1887, la 57 de ani, după o congestie cerebrală suferită la masa de lucru. Sursa: culturainiasi.ro