Cuvântul de pe Facebook. Jurnalista Sandra Sălăgean dezvăluie: 11 milioane de euro pentru analiza ADN a urșilor

Cuvântul de pe Facebook. Jurnalista Sandra Sălăgean dezvăluie: 11 milioane de euro pentru analiza ADN a urșilor
Azi, 2 august, e Ziua Ursului. Jurnalista Sandra Sălăgean a publicat pe pagina ei de Facebook un text dur, critic, plin de informații despre urșii pe care-i iubim, dar care au ajuns să ucidă oameni. De fapt e o analiză a tot ce se întâmplă cu aceste animale, cu măsurile politicienilor și cerințele ONG-urilor. Și mai aflăm de la Sandra Sălăgean că oengiștii tocmai au primit de la UE, cu suportul USR, 11 milioane de euro. Veți vedea pentru ce.

„11 mil. Euro mulşi de la UE de USR ca să testeze genetic urșii. Bă, bravo! Adică dacă voi, USR, gășiți noi metode de furt, băgați până la cot, rupeți tot!

În aia 5 ani în care prelevați probe ADN de la urși, apar noi serii de pui și practic faceți un k*t pe bani mulți. Dar așa trăiesc, în general, niște ong-uri cu salariați plătiți cu 8 mii euro/ lună fiecare. Singură problema e că analiză ADN nu ajută cu nimic oamenii care acum sunt în pericol.

Nu mă ajută pe mine să stau mai liniștită când nepotul meu, aflat în excursie cu școală la munte, trimite printscreen cu Ro-alert, cum că „s-a detectat prezența unui urs în zona, rămâneți în case”.

Nu ajută țară, pentru că urșii omoară random, nu selectează proștii.

ONG-iștii nu fac nimic cu banii adunați de la proști, își dau salarii uriașe, atât. Munca lor e să mențină valul de prostie și să convingă omul că a nedreptățit ursul. Că ursul e un trofeu. Că ursul e cerbul cu nestemate din Harap Alb. Nu e. E un animal chinuit, într-un habitat suprapopulat și face parte din realitatea crudă a naturii. Dacă n-au mâncare, se mănâncă între ei. Dacă vor să se împerecheze, masculul mănâncă puii femelei pentru a o bagă în călduri. „Culmea”, șoc, ursul mai și vânează! Omul… Nu. Lasă ursul să mestece un om, doar de plăcere, pentru că, după cum bine se poate observă din cel puțin ultimele 10 decese, niciunul n-a fost mâncat. Și nu, nu se pune problema dacă omul e mai important ca ursul, că asta e o discuție cretină din start.

Ce se întâmplă între urs și om

Problema se poate pune dacă e corect ce se întâmplă între om și urs, că să sune mai frumos. Mergi pe teritoriul lui, te omoară. Vine pe teritoriul tău… îi dai vițelul sau copilul. E corect?

A, că am intrat noi „în casă lor”, zice agent kkt… Păi, mă, eu am dreptul asta. În cruzimea prin care funcționează natura, că așa a lăsat-o Dumnezeu, eu sunt în vârful piramidei. Mă vede – el trebuie să fugă, nu să mă mestece. În fine, dacă până aici nu sună niciun clopoțel pentru aia care salvează urșii dintr-o garsonieră din Militari, mai am o realitate de expus.

În urmă cu vreo 8 ani am conceput o revista și un site: AnimalZoo. Pentru iubitorii de animale, de natură, o chestie fresh, viziune nouă la acel moment și care, spre mândria mea, a generat multe aprecieri. Am prins în cadrul acestui proiect tragedia băiețelului ucis de câini, Ionuț. Nu era normal să avem atâția câini pe stradă, va amintiți de vremurile acelea. A fost o tragedie waiting to happen și știam că în urma ei o să se petreacă un masacru al câinilor comunitari. Am intrat pe firul poveștii și am aflat multe, am și publicat multe, iar informațiile care m-au cutremurat au fost cele despre ong-urile de apartament care aruncau câini în stradă pentru a menține starea, a ong-urilor care făceau schimb de câini între ele pentru a obține donații. Zeci de mii de euro obținuți pe rețele de muls bani de la creduli, răsfirate până în Germania, Finlanda etc. Un ONG de renume, despre care nimeni n-a mai auzit de atunci, încasa de la administrația locală peste 5 milioane de euro, anual, pt sterilizarea câinilor maidanezi. Conform cifrelor date spre decont, maidanezii au fost, fiecare, sterilizați de vreo 5 ori!!! Deci acești găinari au luat o soluție și au transformat-o într-o mega vacă de muls bani.

Bani s-au scos și din protejarea câinilor maidanezi

Am militat atunci pentru reglementarea ONG-urilor, pentru obligația de a face publică toată contabilitatea lor, pentru existența unui termen în privința cheltuielii donațiilor și nu în ultimul rând, pentru oprirea masacrului câinilor comunitari. Soluții ar fi fost, dar statul a decis să răspundă la o situație extremă cu o măsură extremă. Și din soluția asta extremă s-au îmbogățit mulți. Că strângeau bani că să scoată câinii din ecarisaj, au făcut ecarisaje private, au supt bani de la stat pentru „logistică”. Extremele sunt mereu exploatate.

Niciun ONG nu a luptat atunci alături de mine și de proiectul AnimalZoo. Pentru că nu aveam un scop comun – salvarea câinilor – și pt că știau că e game over în scurt timp. Trebuiau să se reprofileze. Unii au trecut pe „copii bolnavi”. Adună milioane de euro pe care îi țin în conturi, nu salvează pe nimeni. Își dau salarii grase. Atât. Legal.

Și povestea cu urșii se va termină tot după o tragedie, pariez, iar ONG-urile se vor reprofila pe altă nișă aducătoare de milioane €. Prevăd că urmează bătrânii. De 2 ani se tot încearcă „piață”.

PS: va amintiți numeroasele episoade, din perioada când aveam câini pe străzi, că se găseau pe jos chiftele cu cuie sau mâncare otrăvită? Credeți că la urși o să fie altfel? Tragedia lui Ionuț, controversată sau nu, a generat acest comportament. Ar fi mai bine să nu așteptăm tragedia aceea… „de impact”, că au fost deja 12 pe anul asta omorâți de urs.

Logica bate orice poveste pentru cei emoționali și duce la evitarea dramelor majore. E loc pt toți pe lumea asta, însă fiecare trebuie să-și știe locul”.

(text semnat de Sandra Sălăgean)

Distribuie știrea: Facebook | Twitter | WhatsApp