Există un spirit numit Bulandra. Cei tineri nu au habar și, cu părere de rău, spun - în deplină cunoștință de cauză - că nu vor afla vreodată. E simplu: nu se vor mai naște actori precum cei care au pășit pe scândura Teatrului Bulandra în vremea în care Liviu Ciulei crea, iar cuvântul lui cântărea greu. Nu că nu vin din urmă actori tineri buni, ci pentru că lipsește contextul, clipa în care trece Îngerul, cum se spune în teatru.
Lipsesc cunoașterea, erudiția, seriozitatea, patima, nebunia, complexitatea, amplitudinea, o bogăție a vocabularului pe care doar lecturi îndelungi și importante pot să ți-o ofere.
Florian Pittiș, amintiri pe scena Teatrului Bulandra
Florian Pittiș, readus pe scena Teatrului Bulandra, locul pe care l-a iubit enorm. Foto Facebook Elena Loreta Popa
În seara aceasta, când am intrat în sala din Grădina Icoanei, pentru că nu aveam cum să lipsesc de la evenimentul dedicat Zilei Mondiale a Teatrului al cărui protagonist a fost Florian Pittiș, m-am simțit din nou adolescentă. Mi-am amintit de spectacolele pe care le-am văzut aici, de faptul că, elevă fiind, l-am văzut pe Moțu în „Răceala” de Marin Sorescu, unde îl interpreta pe Radu cel Frumos. Când a pășit pe scenă, s-a făcut liniște. Avea o prezență incredibilă. Nu aveai alternativă: erai atent la el.
Când l-am așteptat la ieșire și l-am felicitat, a răspuns cald, sincer, modest. Pe lângă noi, în aceeași clipă, a trecut Marcel Iureș și mi-au dat lacrimile. Nu-mi venea să cred că sunt atât de aproape, la o răsuflare distanță. N-a fost singura dată când l-am văzut pe scenă, evident. „Câinele grădinarului” mi-a rămas pe retină, greu de uitat. Întâlnirile cu Moțu Pittiș sunt cele care m-au modelat.
Nonconformismul lui Florian Pittiș era cunoscut de recizori, actori și spectatori
Evenimentul a fost moderat de Iuliana Ciugulea, iar invitați au fost Oana Pellea, Rodica Mandache, Manuela Ciucur, Emilia Popescu și Ștefan Bănică Jr. Invitată specială a fost doamna Anda Niculina Pittiș. S-a vorbit despre nonconformismul lui Florian Pittiș, despre demnitate, despre cunoaștere, despre patima de a da totul pe scenă, despre generozitatea lui, despre valorile în care credea, despre sinceritatea lui abruptă, despre pasiunea pentru muzică, dar și despre părul lui lung, greu de confundat. Despre cât de iubit a fost de colegii de scenă, de personalul tehnic, dar și de multele mizerii scrise de câțiva „tovarăși” cu simț de răspundere în dosarul de la Securitate.
O trupă minunată de actori pe scena Teatrului Bulandra, evocând amintiri cu Florian Pittiș. Foto Facebook Elena Loreta Popa
„Eu vreau să trăiesc ziua de astăzi. Nu vreau să trag linie astăzi ca să adun ziua de ieri. Să retrăiesc ziua de ieri. Nu. Și ziua de azi când o mai trăiesc? Poimâine? Când?” Aceste cuvinte mi le-am amintit în timp ce pe ecran se derula un interviu realizat de Iuliana Ciugulea pentru TVR, iar Moțu spunea: „Ăsta sunt, altul mama nu mai face”.
M-a impresionat și metafora extraordinară legată de faptul că „Barabas avea rating mai mare decât Iisus”. Și mai presus de toate mi-a rămas în suflet ce și-ar fi dorit să scrie pe crucea lui: „S-a născut, a trăit, a murit”. Acest „a trăit” spune o întreagă poveste…
Pittiș, un actor și om care nu putea fi trecut cu vederea
Mi-am amintit cum mergeam pe Lipscani, iar la un moment dat l-am văzut pe Florian Pittiș cum despica marea de oameni cu eleganță, firesc, natural, cu o simplitate demnă, ca și cum toți îi făceau loc fără să li se ceară. Ce șansă! Pe atunci nu știam că viața îmi va oferi bucuria de a-l întâlni de mai multe ori. În jurul lui, respectul devenea molipsitor. Era ceva rar, tăcut, dar imposibil de trecut cu vederea. Oamenii simțeau nevoia să-i lase spațiu să respire, să fie. Astăzi, un astfel de respect pentru un ACTOR, un OM și un SPIRIT nu mai există.
Faptul că purta plete într-o vreme în care libertatea era îngrădită spune totul despre curajul și verticalitatea lui. Avea o prezență care impunea fără efort. Pe scenă sau pe stradă, lumea se retrăgea instinctiv. Vocea lui ajungea direct la suflet. Nu era doar un actor, era un reper.
Rolurile lui au rămas în teatru, imaginea lui pe peliculă, vocea pe bandă. Pentru cei pe care i-a atins în plan fizic rămâne aerul acela special din jurul lui – energia rară, aproape ireală, ca o respirație de altitudine.
Rolurile memorabile pe care le-a făcut la Bulandra în regia lui Liviu Ciulei
Știam de la Liviu Ciulei că Moțu a intrat la IATC din a doua încercare, după ce a luat lecții de dicție și a lucrat ca electrician voluntar la Teatrul Bulandra, timp în care a urmărit toate spectacolele, seară de seară, și aproape toate repetițiile. Recordul de vizionare a fost la spectacolul „Cum vă place”, pe care l-a văzut de 236 de ori.
Interviul cu maestrul Liviu Ciulei datorită lui Moțu l-am obținut, altfel nu ar fi vorbit cu mine. Marele regizor mi-a spus atunci: „Florian Pittiș era student atunci când ne-am cunoscut prima dată. Student în ultimul an. Cred că era prin 1961, făceam repetiții la «Cum vă place», de William Shakespeare. A fost debutul lui la Bulandra. Juca un paj, avea un cântec, un duo, îl știu și acum.
Florian Pittiș a lucrat în ultimii ani ai vieții la radio. Foto Facebook Elena Loretta Popa.jpg
A jucat foarte mult, «Iulius Caesar» al lui Andrei Șerban, roluri multe, unele dintre ele cele mai expresive apariții. Ariel din «Furtuna», 1970, cu George Constantin și Ion Caramitru. Apoi «Elisabeta I», cu Clody Bertola, care ținea la el pentru atitudinea lui profesională și spunea despre el că e cel mai disciplinat actor pe care l-a avut Teatrul Bulandra. Venea cu rolul învățat. Făcea enorm de multe exerciții de dicție și de respirație – spun asta pentru că avea o ușoară graseiere – și era capabil să vorbească în viteză, să ajungă cu vocea până în ultimele rânduri. Avea o tehnică de dicție absolut perfectă.
Un rol mare și important a făcut în «Lungul drum al zilei către noapte», un autoportret Eugene O’Neill. A mai jucat în «Harfa de iarbă», de Truman Capote, cu Silvia Popovici și Clody Bertola. «Deșteptarea primăverii» de Frank Wedekind – un rol caricatural care cerea o viteză de vorbire și o claritate desăvârșite. Un torent de vorbe, și o făcea minunat. Avea pămătuful lui de păr sub o chelie, vă dați seama cum arăta… Perfectă disciplină profesională, un om cald, drăguț, politicos.”
„Am fost norocoasă că l-am cunoscut”
Seara aceasta a fost despre Moțu Pittiș, despre Bulandra, despre spiritul teatrului, despre Ciulei, despre șansa de a fi actor într-un context formidabil. Mi-a prins bine să-mi amintesc cât de norocoasă am fost că l-am cunoscut.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
