Mă străduiesc să mai îndrept, pe ici pe colo, câte ceva, cu gândul că, până la final, voi reuşi să mă prezint ceva mai curăţică în faţa Marelui Complet unic.
Am puţine certitudini, una fiind aceea că am un singur Prieten.
Cea de-a doua este că, fiind cel mai inteligent, Prietenul meu are, dincolo de o judecată sănătoasă, un acut simţ al umorului dar şi o greaţă existenţială faţă de făţărnicie.
Şi cred că e în asentimentul meu, parţial măcar, când spun că cel mai mare duşman al Fiului Său este creştinul de rit modern, enoriaş sau popă, nici nu mai contează, care pute de ipocrizie şi lasă o dâră pestilenţială pe unde trece.
Am citit cât am putut şi cât m-a dus pe mine mintea despre religie, de unde o fi şi cum s-ar chema, am intrat prin temple şi biserici, curioasă şi dornică de mai multă cunoaştere.
Respect opiniile tuturor şi nu cred că cineva deţine adevărul absolut.
Imaginea mea despre Dumnezeu nu are nicio legătură cu ce îmi spun unii şi alţii şi nici nu simt nevoia să defilez cu credinţa mea, convinsă fiind că relaţia cu Dumnezeu ţine de cea mai sacră intimitate.
Dar, sunt convinsă că, dacă are de ales între un creştin prefăcut, ce urlă peste tot că posteşte în timp ce ucide mâţe şi un ateu înrăit care face bine oricui şi oricum, fără să aştepte nimic în schimb, Prietenul meu îl prefera pe ateu.
Sunt convinsă că nu Îl conving de smerenia mea dacă umblu năclăită în cap, cu haine duhnind a transpiraţie, mereu tristă şi apăsată, recitând oricui şi oricând psalmi.
Nu cred că Îl deranjează rimelul meu şi nici fondul de ten atâta vreme cât ştie foaaarte clar ce gândesc, ce e în sufletul meu şi, mai ales, ce aleg să fac, fără să bat toba.
Parfumul sigur Îi place….
De aceea, daţi-mi voie să spun că m-am săturat până peste cap de pioasele şi smeriţii care pozează în mari credincioşi.
De marii “martiri” care nu se spală cu lunile că aşa le cere naiba ştie cine, că nu cred că ne vrea Isus nespălaţi.
M-am săturat ca de mere pădureţe de credincioşii care aruncă cu noroi în tine pentru că mergi la psiholog în timp ce ei merg la mari « duhovnici » care fac tot felul de manevre ce ar face-o invidioasă pe mama Omida.
M-am săturat de crucile largi, făcute ostentativ de câte o mare ”mucenică” în timp ce priveşte cu ură şi răutate la puştoaica cu părul verde şi blugii rupţi, care, ce să vezi, e în fiecare duminică la biserică.
Dar, cel mai tare şi mai tare, m-am săturat de popii „atotştiutori”, degrabă vărsători de sânge de creștin nedomesticit, dornici de like-uri şi inimioare, postaci de dulcegării şi falsităţi vomitive, repetând la nesfârşit aceeaşi mantră, orgasmică de-a dreptul pentru cucoanele menopauzate şi frigide, nefericite o viaţă întreagă, uitate de soartă într-o căsnicie ratată şi care, brusc, îl descoperă pe părinţelul cel viteaz, degrabă aducător de mângâiere.
Prieteni, sunteţi patetici, credeţi-mă!
Mai ales când, după ani de vedetism şi poleială, aflăm de câte un dosar penal pentru agresiune sexuală, între două spovedanii, în care cereţi, cu sufletul la gură, amănunte picante ce nu ţin nicidecum de bucătăria enoriaşei, dacă mă înţelegeţi.
Nu mai zic de imbecilitatea marelui public care, în loc să îi dea naibii pe toţi infractorii ăştia în sutană, îi recondiţionează şi transformă în mari vedete tv, chemate să lălăie doine de jale şi colinde penibile în variantă modernă, aruncând priviri lascive deopotrivă duduiţelor şi duduiţilor din platou, că nu ne mai încurcăm în sexe.
Nu vă mai folosiţi de Dumnezeu şi Isus, fiţi buni !
Schimbaţi placa şi registrul.
Nu e blasfemie mai mare decât să abuzaţi de poziţia de forţă pe care vi-o conferă sutana ca să manipulaţi biete fătuce, abia ieşite în ograda mare numită viaţa reală sau muieri toante care nu au avut parte în viaţa lor de fericire.
Din inflaţia de ”sfinţi” ce circulă pe reţele şi scriu texte bunicele, cred că sunt, totuși, câțiva pe care îi cred şi pe care îi simt sinceri.
Şi încă puțini chiar fac ceva pentru oameni.
Film serial pe Netflix
De aia zic, mai uşor cu pianul pe scări şi cu sfinţenia pe frunte, că aveţi şi voi locul vostru rezervat în Ultima Sală de Judecată, cot la cot cu noi, prostimea prea puţin credincioasă dar măcar sinceră.
Şi ca să nu credeţi că am luat-o razna de tot, postarea asta, pentru care îmi voi lua cuvenitele zoaie în cap de la drept credincioşii de mucava, se datorează serialului ”Nealesul”.
