Ion Iliescu, primul președinte despre care Occidentul ne-a spus că e Salvatorul. Țeapă!

Am văzut, ca toată lumea, scena sinistră și jenantă cu „Moartea cu coasa” care se plimba prin fața spitalului SRI, aflat în apropierea Consulatului Italiei la București. Așa ceva nu se face într-o Românie evoluată. Indiferent că știm că Ion Iliescu are vini mari, că a înfrânat dezvoltarea unei economii de tip occidental și nu una cu reminiscențe comuniste, nu trebuie să ne întoarcem la pecinginea care ne-a învăluit conștiințele după execuția prin împușcare a cuplului Ceaușescu. Și acum suntem bântuiți de ideea promovată de unele medii că Blestemul lui Ceaușescu este cauza pentru care ne merge atât de prost de 35 de ani.

Manipulare și propaganda. Cu toții am fost aici și am mers la pas cu politicienii pe care i-am ales. Ne-am bucurat teribil când Ceaușeștii au fugit cu elicopterul, am urmărit non-stop la TVR cum erau urmăriți, așteptam să-I vedem judecați. În București era o frenezie generală pe străzi. Când, pe 25 decembrie, în zi de Crăciun, ni s-a arătat la televizor procesul dictatorilor și cum au fost împușcați s-a așternut liniștea în oraș. N-au izbucnit urale, Dar au apărut întrebările, apoi investigațiile de presă.

Pe măsură ce treceau zilele, românii realizau că au asistat la o crimă pusă la cale de un grup care a preluat puterea. În frunte era Ion Iliescu. Șase ani am trait cu el ziua de Crăciun, când ne cuprindea rușinea că ne-am omorât președintele, deși îl uram terbil.

Ion Iliescu, primul președinte despre care Occidentul ne-a spus că e Salvatorul

Imediat după fuga lui Nicolae Ceaușescu, a fost adus triumfal Ion Iliescu în studoiul 4 al TVR. A fost prezentat în fața românilor, care nu se mișcau din fața televizorului. Era liderul despre care se vorbea la Radio Europa libera ca despre posibilul salvator al țării! Știam că a fost un opozant a lui Ceaușescu, exilat la Timișoara și Iași din cauza ideilor lui reformatoare. De aceea a și fost îmbrățișat cu căldură inclusiv de elita intelectuală a vremii.

Destul de curând, am descoperit alte fațete ale lui Ion Iliescu, precum și faptul că acest președinte al CPUN, al FSN ne-a fost hărăzit de Sistemul care se replia rapid în instituțiile importante, și cu sprijin din afară. Intelectualii de pe lista „pro Iliescu” s-au retras într-o nouă formațiune politică – Alianța Civică.

Evenimentul zilei nu i-a plăcut lui Iliescu. Nici camerilei Administrației de la Cotroceni. În decembrie 1993, pe frontispiciul ziarului Evenimentul zilei stătea scris ”Publicație supusă sancțiunilor președintelui Ion Iliescu”. Șeful statului se supărase pe jurnaliștii acreditați la Cotroceni și pe Ion Cristoiu. Decisese să nu le mai permită accesul la Palat și, implicit, la informațiile instituției. Una din gravele abateri ale tinerilor ziariști și a redactorului șef Ion Cristoiu era că nu credeau în scenariul Revoluției și a „valorilor ei”.

Pentru cei care n-au trait în acei ani de foc, pot afla ce a făcut președintele Ion Iliescu, rele și bune, din cartea lui Ion Cristoiu –„O lovitură de stat prost mascată”.

Lovitură de stat dată de Moscova

Jurnalistul care a fondat publicațiile Expres, Zig-Zag și Evenimentul zilei iar prin ele a schimbat fața presei de după perioada comunistă a vorbit de la început de o lovitură de stat în decembrie 89.

Cartea sa, „O lovitură de stat prost mascată”, a apărut în anul 2010. Se poate spune că e un rechizitoriu al perioadei 1990-1991 și al lui Ion Iliescu, scris zi de zi de Ion Cristoiu, martor extrem de atent al derulării istoriei acelor ani. Nu e vorba de amintiri, ci de textele editorialelor lui Ion Cristoiu, apărute în acea perioadă în ”Expres”. Citindu-le acum, adunate în acea carte care poate mai există de cumpărat prin arhivele online, mulți vor înțelege altfel evenimentele de atunci și urmările de azi.

„Recitindu-mi editorialele din acea perioadă, constat că blestemul României postdecembriste este Ion Iliescu. Editorialele mele urmăreau bătălia din interiorul puterii, al FSN, dintre echipa reformistă a lui Petre Roman, guvernamentală, şi echipa conservatoare, perestroikistă, a lui Ion Iliescu. Se vede din aceste editoriale că în decembrie 1989 a avut loc o lovitură de stat dată de Moscova pentru înlocuirea fostului secretar general al partidului cu unul nou, care era Ion Iliescu.

În cadrul echipei venite în decembrie prin lovitură de stat, treptat, treptat se degajă echipa Petre Roman, care ajunge la concluzia că trebuie să fie anticomunistă şi că trebuie să fie chiar democratică. Numai că această echipă, care e asemănătoare PDL-ului de azi şi lui Traian Băsescu, în sensul că voia să facă reforme, dar nu avea instrumentele, nu putea să administreze reforma. Trece aşadar la reforme tipice economiei de piaţă, dar toate aceste reforme erau făcute pulbere de structurile feseniste în frunte cu Ion Iliescu.

 Fostul preşedinte a dus o politică tipică personalităţii sale. În loc să-şi asume, împreună cu Petre Roman, riscurile reformei, el pluteşte un timp în ambiguitate, apoi trece hotărât de partea echipei neocomuniste. Este, dacă nu autorul, atunci complicele mineriadei din septembrie 1991, lovitura de stat prost mascată care duce la înlăturarea Guvernului Roman şi, cu acest prilej, la întoarcerea României cu 50 de ani în urmă”, spune Ion Cristoiu în 2010 despre cartea sa cu evenimentele istorice.

Lecția de reconciliere dată de Regele Mihai poporului său

Ion Iliescu a fost urât și neiertat pentru felul în care l-a hăituit pe Regele Mihai și nu l-a primit în țară la începutul anilor 90.

Ei bine, pe 25 octombrie 2011, de Ziua Armatei Române, Regele Mihai a fost invitat în Parlament. A fost aplaudat si ovaționat de cei care l-au fugărit din țară după 1990!

Majestatea sa i-a vorbit în acea zi și lui Ion Iliescu si altora care l-au respins „cu fermitate” când a vrut să se întoarcă în „România democrată”. Poporul roman, atât aripa regalistă cât și cea republicană, a aprecit lecția de reconciliere a Majestății sale, iar lucrul acest a fost vizibil, ani mai târziu, la ceremonialul de înmormântare al Suveranului.

Liderul Revoluției, devorat social, politic și penal

Ion Iliescu s-a retras din viața politică în urmă cu 15 ani. Din când în când își exprima o opinie politică pe blogul său. Se vedea că a rămas conectat la ce se întâmpla pe scena politică românească.

De când preluase puterea în 1990, timp de 20 de ani, Ion Iliescu, declarant „liderul-simbol al Revoluției” a fost devorat sistematic. Revoluționarii l-au atacat, a fost bătut cu monede sau ouă la evenimentele comemorative. Au început deschiderea dosarelor penale – Revoluție, Mineriada – chemarea fostului președinte la audierile procurorilor. Un bătrân de 85 de ani, urcând cu greu scările Parchetului prin grupul compact de reporter, a stârnit milă.

Nemulțumirile în ceea ce-l privește pe Ion Iliescu sunt multe, consemnate de istorie. Acum, când „liderul Revoluției” i se cântă prohodul pe rețelele sociale, efectul va fi invers: din hoit „devorat” se transformă iar în „erou adulat”, ca altă dată. E o meteahnă specifică românilor.

(Articolul a apărut și în Evenimentul zilei sub titlul „Ion Iliescu, primul președinte ce ne-a fost hărăzit”)