Simona Ionescu / Redactor Șef
Publicul îl vede astăzi pe Nicolae Botgros impecabil, elegant, sigur pe el, în fruntea uneia dintre cele mai respectate orchestre din Europa, dar în spatele acestei imagini a maestrului stă o viață aspră, construită cu efort, disciplină și o voință ieșită din comun. Drumul spre consacrare nu i-a fost oferit, ci cucerit cu răbdare, prin ani de muncă și renunțări.
În spatele aplauzelor pe care le primește astăzi Nicolae Botgros se află copilul crescut într-o familie numeroasă, săracă, dar unită în jurul muzicii. Au fost opt la părinți, trei băieți și cinci fete, iar nevoile erau mari. Artistul vorbește deschis despre acea perioadă și nu își ascunde originile, dimpotrivă, și le-a asumat cu demnitate.
Tatăl său, lăutarul Dumitru Botgros, avea în casă multe instrumente muzicale, iar copilul se apropia de toate cu o curiozitate instinctivă. Așa a început totul: din joacă, din fascinație, dintr-un contact firesc cu muzica trăită în casă ca mod de existență.
„Așa s-a trăit în secolul al XX-lea, oamenii erau cu mult mai săraci, chiar nevoiași. Noi am fost o familie numeroasă – opt copii, trei fraţi (Vasile şi Gheorghe) şi cinci surori. E adevărat că în sat mai erau şi alte familii cu mulţi copii, dar noi am fost cei mai săraci şi nu mi-e ruşine să o spun. Lucrul ăsta îl pot confirma sătenii.
Tatăl meu, lăutar fiind, avea în casă multe instrumente muzicale, iar mie îmi plăcea să mă joc la toate odată. Într-o zi în, timp ce băteam toba, tata a simţit ceva şi a venit la mine şi mi-a spus: „Hai, ţine aşa”.
El cânta la vioară şi eu la tobă. Când a văzut ce facem noi, s-a alăturat şi fratele Vasile cu acordeonul şi taraful de nunţi a fost pornit. Aveam patru-cinci ani. Au urmat repetiţii zile şi nopţi iar pe la şase ani şi jumătate am pornit în lumea lăutarilor, a nunţilor, a petrecerilor. Toba mi-a plăcut s-o bat, dar nu să o duc şi în spate”, a mărturisit Nicolae Botgros.
Nicolae Botgros își amintește și astăzi cum nopțile nu însemnau întotdeauna odihnă. Tatăl îl trezea din somn pe el și pe frații lui pentru a le cânta celor veniți să-i angajeze la petreceri. Oamenii voiau să audă cu urechile lor ce muzică primesc, iar familia Botgros devenise deja cunoscută în zonă.
În acele condiții, școala părea aproape imposibil de urmat, dar profesorii i-au înțeles situația și l-au sprijinit. Uneori, copilul adormea cu capul pe bancă, epuizat de nopțile petrecute la cântări. Nu se plângea, ci învăța de timpuriu că munca și datoria vin înaintea confortului.
Nicolae Botgros, fiul lui „Mitișor, băiatul dracului”. De ce i se spune magicianul cu ochii triști. „Tata era numit în diferite feluri: Paganini pentru că era şcolit, citea şi scria note, Mitişor, băiatul dracului, pentru că-i vrăjea pe toţi cu vioara.
Unde cânta el, lumea uita de nuntaşi, naşi, socri… toţi se uitau la fel ca la o persoană care face mari minuni. Se întâmpla uneori să vină oameni din sate îndepărtate noaptea ca să ne angajeze la vreo petrecere, iar tata ne trezea din somn şi le cântam. Ca să se lămurească omul ce muzică angajează.
Şi ştia toată lumea că Mitişor are formaţie nouă… (…) De multe ori, ațipeam cu capul pe bancă, iar ei mă mângâiau ușor pe cap și spuneau: Du-te Culaie şi te odihneşte, lasă că tu eşti copil bun şi ai să-ţi iei lecţiile de la ceilalţi colegi!”, s-a destăinuit celebrul violonist.
În universul lui Nicolae Botgros, credința ocupă un loc esențial. Artistul spune că, înainte de spectacole sau turnee, se roagă lui Dumnezeu să-i țină calea și să-l ajute. Când este întrebat de ce i se spune „magicianul cu ochii triști”, răspunsul său are o greutate aparte. A fost chinuit în viață, a muncit enorm și a agonisit totul cu o vioară și un arcuș. A cântat la nunți în frig, în ploaie, în îngheț, zile întregi, fără întrerupere.
„Pot şti acest lucru doar lăutarii din generaţia mea care au gustat din această pâine dulce şi amară, prin frig, ploi şi îngheţ. Cântam afară la nunţi câte trei zile fără întrerupere, la Paşte tot trei zile, la Crăciun patru zile.
A fost foarte greu până am ajuns unde sunt acum. Dar mulţumesc Domnului de Sus. Generaţia noastră are ce povesti numai că din păcate mulţi nu vor să asculte. Cred că sunt doar poveşti…”, a mărturisit maestrul Nicolae Botgros.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
