Bancuri tari! „Ministrul Apărării se plimbă prin București. Intră într-o florărie, iar patronul…”

Ceaușescu vine în vizită la părinții lui și vede ecranul televizoruului spart și întreabă:

– Ce, tată n-ai avut bani să-l repari?

– Ba da, dar nu are rost.

– De ce?

– Pentru că atunci când erai mic și spuneai o prostie îți trăgeam una peste bot și am rămas cu obiceiul acesta!

***

Ministrul Apărării se plimbă prin București. Intră într-o florărie, iar patronul îl salută:

– Am onoarea să va salut Dom’Ministru!

Acesta mirat îl întreabă:

– De unde mă cunoști?

– Am fost cadru militar și am ieșit la pensie „cu ordonanță”, iar din banii primiți mi-am deschis această afacere.

– O, asta-i foarte bine! Vezi, ministerul te-a ajutat să te integrezi în societate.

Mai intră ministrul în alt butic și istoria se repetă. La un moment dat vrea să călătorească cu metroul și la intrare, un cerșetor îl salută.

– Am onoarea să va salut Dom’ministru!

– Tot militar pensionat „cu ordonanță”, întrebă ministrul.

– Nu Dom’ ministru. Eu sunt cadru activ!

***

După o bătălie crâncenă, dar victorioasă, Ștefan cel Mare face o masă mare cu toți oștenii săi. Ștefan da tonul:

– Mâncați, oștenii mei!

– Mâncăm, Maria Ta, răspunseră oștenii.

Mai trece puțin timp, Ștefan ridicând cupa de vin:

– Beți, oștenii mei!

– Bem, Maria Ta, răspunseră oștenii.

În cele din urmă, se aduce la masă desertul: biscuiți. Ștefan știind că oștenii lui nu avuseseră ocazia să mănânce așa delicatese se ridică în picioare și arată tava cu biscuiți oștirii sale:

– Biscuiți, oștenii mei!

– Biscuim, Maria Ta!