Într-o seară, vine dinozaurul la dinozauriţă şi, făcându-i galeş cu ochiul, zice:
– Ei, o facem?
Ea, uitându-se la podea:
– Mmm… nu!
A doua zi, vine din nou dinozaurul la dinozauriţă şi, uitându-se cu subînţeles, zice:
– Ei, cum e? Merge una mică?
Ea, privind la vârful pantofului:
– Păi… mmm… nu!
A treia zi, vine dinozaurul la dinozauriţă şi zice cu nerăbdare:
– Păi cum?… Nimic, nimic?!
Ea, şăgalnic:
– Nu, iubitule… poate mâine!
Şi aşa mai departe, zi după zi, an după an. Aceasta este povestea dispariţiei dinozaurilor.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook