Simona Ionescu / Redactor Șef

Iată care sunt cele cinci țări unde este greu să obții cetățenia. Ia-ți gândul de la ele!

Iată care sunt cele cinci țări unde este greu să obții cetățenia. Ia-ți gândul de la ele!
Mai în glumă mai în serios, există cinci țări unde este aproape imposibil să obții cetățenia. Care sunt acestea, în cele ce urmează.

Există cinci țări unde este greu să obții cetățenia. Este bine să le ștrim, pentru a le șterge din star din listă, asta dacă avem, desigur, o listă.

Toate țările au propriile reguli de acordare a cetățeniei. În timp ce unele state le pretind solicitanților doar o perioadă de ședere de câțiva ani, căsătoria sau să se fi născut pe teritoriul lor, altele au anumite criterii foarte greu de îndeplinit.

În acest articol vom prezenta lista celor cinci țări unde a obține cetățenia este aproape imposibil de obținut de către migranții străini.

Pe locul unu se află Vatican. XStatistic vorbind se știe că la Vatican sunt 800 de rezidenți și 450 de cetățeni străini, Vaticanul este cea mai mică țară din lume și are una dintre cele mai dure politici de imigrare de pe planetă.

Vatican. Foto: wikipedia

Aproape toți cetățenii Vaticanului locuiesc înăuntrul zidurilor vaticane. Cetățenia este acordată în principal clerului, inclusiv înalților demnitari, preoți, călugărite, precum și faimoasei Gărzi elvețiene, forță militară pe bază de voluntariat. Mai sunt aproape trei mii de muncitori laici care alcătuiesc majoritatea forței de lucru, dar aceștia rezidează în afara Vaticanului.

Limba oficială este limba latină, lingua franca a Imperiului Roman, care a rămas în uzul Bisericii Catolice. Italiana și – cu o mai mică amploare – alte limbi sunt folosite în general pentru conversație, publicații și transmisiuni. Germana este limba oficală a Gărzii elvețiene.

Există și o cetățenie vaticană separată care împuternicește oficialii să călătorească cu ajutorul pașaportului vatican și le oferă statut diplomatic în țările în care sunt acreditați.

La sfârșitul anului 2003, 552 de persoane dețineau concret cetățenia vaticană din care 61 de cardinali, 346 alți clerici, 101 membri ai Gărzii pontificale elvețiene și 44 de alte persoane laice. Aproape toate aceste persoane dețin dublă cetățenie, păstrându-o și pe cea a propriilor țări cât timp se află în serviciul Vaticanului. Majoritatea italienilor angajați la Vatican nu dețin cetățenie vaticană. De atunci și până acum, treptat, lista s-a mai majorat, dar foarte puțin comparativ cu alte state din lume.

Și aceasta deoarece pot deveni cetățeni ai acestui stat doar cardinalii care trăiesc în Vatican sau în Roma, diplomații care reprezintă Sfântul Scaun și cei care locuiesc la Vatican deoarece au funcții clericale oficiale sau sunt angajați ai Bisericii Catolice.

Al doilea stat este Liechtenstein

Liechtenstein este de asemenea o țară mică situată între Austria și Elveția și are aproximativ 39.000 de locuitori.

Cei care doresc să obțină cetățenia acestui stat trebuie să trăiască aici cel puțin 30 de ani (fiecare an petrecut în Liechtenstein înainte de împlinirea vârstei de 20 de ani este luat în considerare ca doi ani).

Cei căsătoriți cu cetățeni din Liechtenstein au ceva mai mult noroc, perioada de așteptare fiind doar de cinci ani.

Foto: Pixabay

O altă posibilitate de a eluda cerința celor 30 de ani de rezidență este votul vecinilor. După zece ani petrecuți în țară, candidatul la cetățenie poate cere comunității în care locuiește să voteze dacă îl agreează sau nu ca cetățean.

Dacă votul este pozitiv, Parlamentul și Principele pot accepta cererea de acordare a cetățeniei. Indiferent de metodă, cei care vor să devină cetățeni ai Liechtensteinului trebuie să renunțe la celelalte cetățeniile pe care le dețin.

Pe locul trei se află Bhutan

Situat în Munții Himalaya, Bhutanul este unul dintre cele mai izolate state din lume. Acest stat primește turiști doar din 1974 și continuă să reglementeze și să monitorizeze strict călătoriile în țară. Fiind departe de lume, nici nu este de mirare că procesul de imigrare este extrem de dificil.

Primesc cetățenia bhutaneză doar copiii care au ambii părinți bhutanezi. Cei care au doar un părinte bhutanez trebuie să solicite naturalizarea după ce au petrecut 15 ani în țară.

Foto: earthtrekkers

Orice străin care lucrează pentru guvernul Bhutanului și locuiește pe teritoriul țării de 15 ani poate solicita cetățenia acestei țări.

Cei născuți din părinți de altă naționalitate și care nu lucrează pentru guvern pot depune solicitarea după 20 de ani de rezidență și doar dacă îndeplinesc o serie de condiții, printre care și criteriul de a nu fi avut vreodată atitudini ostile față de rege sau țară.

Pe locul patru găsim Qatar

În Qatar, cetățenia unui copil este stabilită în funcție de cetățenia tatălui. Astfel, dacă tatăl nu este cetățean al statului Qatar, nici copilul nu va fi, chiar dacă mama lui este.

Cei care vor să devină cetățeni pot solicita acest lucru doar dacă sunt rezidenți legali în Qatar de cel puțin 25 de ani, fără să fi părăsit țara mai mult de două luni consecutive.

Foto: wikipedia

Qatarul naturalizează doar aproximativ 50 de străini pe an. În plus, cetățenii naturalizați nu sunt tratați precum cetățenii născuți în Qatar, probabil deoarece țara oferă beneficii financiare consistente, care ar fi costisitoare dacă ar fi acordate tuturor cetățenilor.

Și pe locul cinci: Emiratele Arabe Unite

Pentru a deveni cetățean al Emiratelor Arabe Unite, trebuie să locuiești în acest stat timp de 30 de ani. Există, totuși, câteva excepții. Potrivit legii, cetățenii din Oman, Qatar sau Bahrain pot solicita naturalizarea după trei ani de ședere în țară.

Foto: Turism Agency

În prezent, femeile cu cetățenie a Emiratelor Arabe Unite căsătorite cu bărbați străini nu pot transmite cetățenia copiilor lor, potrivit unui raport al ONU citat de Business Insider. Un decret din 2011 a venit să corecteze lucrurile și  le permite acum urmașilor să solicite cetățenia doar când împlinesc vârsta de 18 ani.

Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.

Recomandarile noastre