Simona Ionescu / Redactor Șef
Decenii mai târziu, așa-numita „bombă gay” rămâne un exemplu notoriu al modului în care imaginația militară poate merge foarte departe și cât de absurd poate suna în afara laboratoarelor de cercetare.
Povestea începe la Wright Laboratory, parte a Forțelor Aeriene americane, din Dayton, Ohio. În contextul căutării unor „arme neletale” după sfârșitul Războiului Rece, cercetătorii au încercat să găsească metode prin care trupele inamice să fie neutralizate fără a li se provoca răni directe.
Una dintre idei a ieșit în evidență prin ciudățenia sa: un agent chimic care ar fi acționat ca un „afrodiziac puternic”, inducând comportamente homosexuale printre soldații inamici. Scopul era să li se slăbească coeziunea și eficiența pe câmpul de luptă.
Propunerea ar fi rămas necunoscută dacă nu ar fi fost dezvăluită de Sunshine Project, o organizație care a obținut documentele prin Freedom of Information Act – FOIA (Actul de Eliberare a Informației) la începutul anilor 2000.
Actele arătau că Forțele Aeriene au cerut chiar și un buget de 7,5 milioane de dolari, pe șase ani, pentru a studia fezabilitatea unor astfel de arme.
„Bomba gay” era doar una dintre ideile bizare menționate. Printre celelalte se numărau un agent chimic care provoca respirație urât mirositoare, un atractiv pentru insecte menit să direcționeze insectele către pozițiile inamice și o substanță care făcea pielea extrem de sensibilă la razele soarelui.
Deși documentele sunt reale, oficialii Pentagonului au susținut că propunerea nu a fost niciodată luată în serios, nici finanțată, nici dezvoltată. Totuși, dezvăluirea a stârnit indignare, glume și satire în presa internațională.
În 2007, Wright Laboratory a primit chiar și Premiul Ig Nobel pentru Pace (o distincție parodică oferită proiectelor științifice care mai întâi te fac să râzi și apoi să reflectezi).
Din punct de vedere științific, propunerea era cel puțin dubioasă. Nu există nicio dovadă credibilă că un agent chimic pulverizat în aer ar putea modifica instantaneu orientarea sexuală sau declanșa atracție între persoane de același sex. Din punct de vedere etic, ideea de a folosi sexualitatea ca armă ridica probleme serioase.
Totuși, existența documentelor arată cât de mult încercau strategiile militare din anii ’90 să exploreze mijloace neconvenționale de a controla mulțimile și de a desfășura operațiuni fără vărsare de sânge.
„Bomba gay” nu a trecut niciodată dincolo de stadiul de concept pe hârtie, însă ea este un exemplu al extremelor la care poate ajunge cercetarea militară și al riscului de a cădea în ridicol atunci când psihologia umană este tratată ca o armă. La aproape trei decenii de la redactarea propunerii, expresia continuă să fie invocată atunci când se discută despre etica războiului neletal și despre ideile bizare născute în birourile Pentagonului.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
