Adevărul despre procesul secolului și crima dublă care a șocat America. Verdictul, influențat de furia rasială

Procesul lui O.J. Simpson rămâne unul dintre cele mai controversate episoade din istoria justiției americane. Verdictul de nevinovat, pronunțat în 1995, a fost primit cu aplauze în unele cartiere și cu furie în altele. Nu a fost doar un proces penal, ci o confruntare între rasă, celebritate, poliție și o Americă încă traumatizată de un alt nume: Rodney King.

Înainte de proces, O.J. Simpson era un idol național: fost star NFL, actor de succes și figură carismatică. Totul s-a prăbușit în iunie 1994, când fosta sa soție, Nicole Brown Simpson, și prietenul ei, Ron Goldman, au fost găsiți uciși cu o violență extremă în fața locuinței lui Nicole, din Los Angeles.

Anchetatorii au susținut că Simpson și-a ucis fosta soție într-un acces de gelozie. Probele păreau clare: urme de sânge, ADN, o mănușă celebră și urmărirea televizată în Fordul său Bronco alb. Cu toate acestea, în octombrie 1995, juriul a decis: nevinovat.

O.J. Simpson a murit în aprilie 2024, la 76 de ani, răpus de cancer, fără să fi fost condamnat penal vreodată pentru dubla crimă.

Ce au decis jurații în cazul „procesului secolului” și ce au recunoscut ulterior

Ani mai târziu, mai mulți membri ai juriului au vorbit deschis. Carrie Bess a declarat în documentarul O.J.: Made in America că ea credea că „90% din juriu a votat achitarea ca răzbunare pentru Rodney King”.

Lionel Cryer, juratul care i-a făcut lui Simpson un salut Black Power la ieșirea din sala de judecată, a spus în 2017 că, dacă ar judeca din nou cazul, ar da un verdict de vinovăție.

Anise Aschenbach, care inițial a votat „vinovat”, dar și-a schimbat votul, a mărturisit ulterior că regretă decizia și că îl consideră pe Simpson vinovat, invocând faptul că acesta nu a căutat niciodată „adevăratul criminal”, așa cum promisese public.

David Aldana, un alt jurat, a spus într-un interviu că probele prezentate i s-au părut „murdărite de poliție” și că, pe baza lor, nu a putut condamna: „A făcut-o? Poate. Poate nu”. 

Sheila Woods a respins ideea că verdictul ar fi fost dictat de rasă, dar a exprimat îndoieli serioase privind scenariul crimei, susținând că dovezile nu explicau cum Simpson ar fi putut părăsi o scenă extrem de sângeroasă fără urme clare pe corp sau în mașină.

După moartea lui Simpson, Yolanda Adams, o altă jurată, a declarat că rămâne confortabilă cu verdictul de nevinovăție și a negat că decizia ar fi fost o răzbunare, invocând îndoiala rezonabilă și comportamentul unor polițiști-cheie din dosar.

Cine a fost Rodney King și cum a influențat verdictul în cazul O.J.  Simpson

Pentru a înțelege verdictul, trebuie amintit cazul Rodney King. În 1991, acesta a fost bătut brutal de polițiștii din Los Angeles, incidentul fiind filmat. Achitarea polițiștilor în 1992 a declanșat revolte violente și a distrus încrederea comunității afro-americane în sistemul de justiție.

Când procesul O.J. Simpson a început, această rană era încă deschisă. Pentru unii jurați, poliția nu mai era o sursă de adevăr, ci de suspiciune.

Deși achitat penal, Simpson a fost găsit responsabil civil pentru moartea lui Nicole Brown și Ron Goldman și obligat la despăgubiri uriașe. Verdictul din 1995 rămâne însă o enigmă morală.

Pentru unii, a fost un eșec al justiției. Pentru alții, o reacție colectivă la ani de abuzuri nepedepsite. Cert este că procesul O.J. Simpson nu a fost judecat doar pe probe, ci pe un fundal exploziv, în care numele Rodney King a cântărit mai greu decât orice mănușă.

Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!

Eliza Gavrilescu

Eliza Gavrilescu s-a alăturat echipei editoriale Rețete şi Vedete în 2024, aducând cu ea peste un deceniu de experiență în presă. A colaborat și cu site-urile evz.ro și infoactual.ro. De-a lungul carierei, Eliza s-a remarcat prin modul echilibrat în care abordează subiectele, dar și prin seriozitatea și respectul față de public. Profesionalismul și atenția ei pentru corectitudinea informației se regăsesc constant în materialele pe care le semnează.