În iarna foarte aspră a anului 1925, un mic oraș izolat din Alaska, Nome, a fost amenințat de o epidemie mortală de difterie. Boala respiratorie, care lovea în special copiii, a declanșat panică în comunitatea cu doar câteva mii de locuitori, unde proviziile de antitoxină erau insuficiente și expirate. Un câine devenit celebru a fost eroul salvator.
Primul diagnostic oficial a fost pus pe 15 ianuarie, iar situația devenea critică. Singura soluție salvatoare era un stoc de antitoxină din Anchorage, dar localitatea se afla la sute de kilometri distanță. Câinele Balto a reușit să devină erou întru eternitate.
20 de conducători de sănii și aproximativ 150 de câini au făcut o cursă în condiții cumplite
Inițial, au fost luate în calcul avioanele, dar tehnologia era prea primitivă pentru condițiile de iarnă: temperaturi extreme, lipsa navigației precise și vânturi puternice au făcut imposibilă utilizarea lor sigură.
Guvernatorul Scott Bone și autoritățile sanitare au ales singura opțiune viabilă, o cursă de ștafetă cu sănii trase de câini pe traseul poștal tradițional.
Serul a fost transportat cu trenul de la Anchorage la Nenana, iar de acolo a început marea cursă: 20 de conducători de sănii și aproximativ 150 de câini au acoperit 1.085 km în condiții de iad: temperaturi de până la -52°C, viscole cu vânturi de până la 130 km/h, ger năpraznic.
Echipa a reușit performanța incredibilă în 5 zile și jumătate, un record mondial la acea vreme, să ajungă la Nome pe 2 februarie 1925, la ora 5:30 dimineața, fără să se spargă niciun flacon.
Balto a ghidat echipa prin viscol
Celebrul Balto și omul său, Gunnar Kaasen
Ultimul segment decisiv de aproximativ 85-89 km a fost parcurs de Gunnar Kaasen cu echipa sa, al cărei câine lider era Balto. Patrupedul a ghidat echipa printr-un viscol cumplit, recuperând chiar și un cilindru cu ser pierdut temporar în zăpadă.
Cursa lor a salvat viețile a zeci de oameni, mai ales copii, și a oprit epidemia. După cursă, Balto și echipa au devenit celebrități naționale. O statuie de bronz a lui Balto a fost inaugurată în Central Park, New York, în decembrie 1925, iar turiștii sunt fascinați și în ziua de astăzi de ce a reușit acest câine uimitor.
Balto, simbol al curajului
Balto și ceilalți supraviețuitori patrupezi au ajuns la Cleveland pe 19 martie 1927, primiți cu paradă, și au trăit restul vieții la Brookside Zoo, azi parte din Cleveland Metroparks Zoo, unde au fost îngrijiți exemplar.
Balto a murit pe 14 martie 1933, la aproximativ 14 ani. Corpul său a fost împăiat și expus la Muzeul de Istorie Naturală din Cleveland, unde se află și astăzi în holul principal. Simbol al curajului, al parteneriatului om-animal și al filantropiei. El este eroul salvator din Alaska…
Sursă foto: Valor Gear
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
