Simona Ionescu / Redactor Șef
La Auschwitz, Maria Mandl a rămas în amintirea supraviețuitorilor sub un singur nume: „Bestia”, iar cei care au supraviețuit au rămas bântuiți de amintirea ei.
Maria Mandl s-a născut pe 10 ianuarie 1912, la Munzkirchen, în Austria, într-o familie în care tatăl era cizmar. Înainte să intre în sistemul concentraționar nazist, a lucrat ca ajutor casnic și la poștă. În octombrie 1938, după anexarea Austriei de către Germania nazistă, s-a mutat la Munchen și a făcut parte din primul grup de femei care au acceptat voluntar să facă parte din personalul lagărelor de concentrare naziste.
Primul loc de muncă ca și gardian a fost la Lichtenburg, unul dintre primele lagăre de concentrare și primul destinat exclusiv deținutelor. A stat acolo un singur an, apoi a fost trimisă la Ravensbruck, un lagăr numai pentru femei.
Ascensiunea celei care avea să conducă lagărul feminin de la Auschwitz s-a produs într-un sistem în care violența era instrument de dominație. În anul 1941 s-a înscris în Partidul Nazist, iar în primăvara anului 1942, Mandl a devenit gardiană-șefă la Ravensbruck.
Mărturiile despre perioada anterioară transferului la Auschwitz descriu pedepse aplicate pentru abateri minore sau presupuse încălcări ale regulamentului. Supraviețuitoarea Lina Haag a relatat că femeile erau dezbrăcate, legate și bătute de Mandl până când aceasta nu-și mai putea ridica brațul. Supraviețuitoarea Maria Bielicka a povestit cu durere în suflet că a văzut-o ucigând o deținută prin lovituri cu piciorul.
Ca urmare a terorii exercitate femeilor lipsite de apărare, fiica de cizmar să primească porecla „Bestia”. Despre comportamentul gardianei, o deținută a povestit în cartea sa publicată în 2015, intitulată „Ravensbruck: Viață și moarte în lagărul de concentrare pentru femei al lui Hitler”. Femeia a mărturisit că Bestia alături de colega ei, gardiana Dorothea Binz, „preferau să bată ele însele oamenii decât să pună pe altcineva să o facă”.
„Bestia” de la Auschwitz. Își alegea deținuți pe post de „animale de companie”. Dacă nu găsea motive să le maltrateze pe deținute, Mandl căuta femeile care aveau părul creț sau pe cele care în viziunea ei își ondulau părul, lucru total interzis de regulamentul lagărului. Când era mult prea nervoasă, obișnuia să le radă părul femeilor, apoi să le plimbe prin lagăr atârnându-le de gât, o pancartă pe care scria: „Am încălcat regulile și mi-am ondulat părul”.
În octombrie 1942, Mandl a preluat conducerea personalului feminin și supravegherea deținutelor de la Auschwitz-Birkenau. Autoritatea sa se exercita în interiorul ierarhiei SS, nu independent de conducerea masculină a lagărului. Ciudat este însă că Maria Mandl era rafinată, iubea mâncarea fină și literatura și adora muzica.
La Ravensbruck, contrastul era greu de suportat. La scurt timp după ce Mandl a ucis fără milă o deținută la apel, o femeie care făcea curățenie în camerele gardienilor a auzit „cea mai frumoasă muzică”: Mandl cânta, „pierdută în lumea ei proprie – în extaz”.
În 1942, la Auschwitz II-Birkenau, Bestia și-a dat frâu liber pasiunii pentru muzica clasică și a înființat Orchestra Femeilor, alcătuită din deținute muziciene, adesea scutite de camera de gazare. Orchestra cânta pe orice vreme, ore în șir, la apeluri, selecții, transporturi și execuții și însuși doctorul Josef Mengele ar fi fost mișcat până la lacrimi.
La Auschwitz, Mandl avea o plăcere sadică să trimită la camera de gazare nu doar femei, ci și copii și se spune că în toată perioada cât a fost gardiană șefă ar fi trimis la moarte prin gazare în jur de 500.000 de persoane. În cartea The Beast of Belsen, supraviețuitorii au relatat că de multe ori cea mai rea gardiană de la Auschwitz obișnuia să își aleagă deținuți pe post de „animale de companie”.
După ce îi obliga să lucreze personal pentru ea, se plictisea și îi trimitea la gazare. Așa s-a întâmplat cu un copil pe care „l-a îmbrăcat în haine elegante, etalându-l ca pe o marionetă”. Deși micuțul nu i-a făcut nici cel mai mic rău, când s-a plictisit, l-a aruncat în camera de gazare. În 1945 a fost capturată de americani și predată autorităților poloneze. Declarată criminal de război, a fost judecată în 1947 la Cracovia în 1947 și condamnată la moarte. A fost spânzurată pe 24 ianuarie 1948, la 36 de ani.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Informațiile publicate de retetesivedete.ro pot fi preluate de alte publicații online doar în limita a 500 de caractere și cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
