Relatările despre Gulagul sovietic au scos la lumină, de-a lungul deceniilor, nu doar mecanismele represiunii politice, ci și istorii de rezistență spirituală greu de încadrat strict în registrul documentar. Una dintre acestea este povestea unor călugărițe care au uimit prin credința lor. Minunea din lagărul Vorkuta săvârșită de 30 de maici care au sfidat Gulagul. Nimeni nu a avut vreodată în Rusia o asemenea libertate religioasă.
30 de maici care nu și-au spus niciodată numele real, anul și locul nașterii au demonstrat câtă putere are rugăciunea în inima Gulagului. Despre minunea săvârșită de acestea se vorbește și în zilele noastre.
Minunea din lagărul Vorkuta săvârșită de 30 de maici care au sfidat Gulagul. Nimeni nu a avut vreodată în Rusia o asemenea libertate religioasă
„Pe cel ce se nevoiește, Dumnezeu îl umbrește cu mila Sa, dar cel care iubește dobândește mângâiere”, spunea Starețul Ambrozie de la Optina. Într-o epocă în care credința era zdrobită cu brutalitate, aceste cuvinte au prins viață în mod cutremurător în destinul a 30 de maici aruncate în infernul lagărelor sovietice.
Povestea lor începe în liniștea mănăstirii Șamordino, aproape de Optina, acolo unde viața era dedicată rugăciunii și smereniei. Dar liniștea nu a durat. În anii prigoanei, aceste maici au fost arestate și duse în temutul lagăr de la Solovki, locul unde mii de suflete au fost frânte.
Ținute separat, deși trebuiau duse în secțiile speciale pentru femei, li s-a cerut să-și spună numele, să-și lepede credința, să accepte noua ordine, dar nu au cedat. Bătute, înfometate, ținute fără somn și supuse la grele încercări, nu au renunțat la Dumnezeu, trecând prin toate cu o liniște pe care nimeni nu a putut să o explice, părând că sunt întărite de o putere nevăzută.
În 1950, maicile au fost aruncate în lagărul Vorkuta, unul dintre cele mai crude locuri de pe pământ
Ceea ce a uimit cel mai mult administrația a fost refuzul lor de a munci. În Gulag, munca era lege. Cine refuza era zdrobit fără milă. Și totuși, aceste maici au spus simplu: nu vor lucra pentru un sistem care Îl neagă pe Dumnezeu. Nu era revoltă, nu era ură, ci o liniște fermă, o hotărâre care nu putea fi frântă.
Un lucru care se întâmpla pentru prima dată în istoria temutei închisori Solovki. Anii au trecut, iar urmele acestor maici s-au pierdut pentru o vreme. Mulți au crezut că au murit. Dar povestea nu se încheiase. În 1950, într-unul dintre cele mai crude locuri de pe pământ, lagărul de la Vorkuta, apare din nou mărturia lor.
În acel loc ce părea uitat de Dumnezeu, într-un ger năpraznic, unde pământul însuși pare împotriva omului, aceste maici au fost trimise la muncă silnică. Li s-a ordonat să producă cărămizi, să muncească până la epuizare. Răspunsul lor a fost același: nu vor munci niciodată pentru regimul lui Antihrist.
Maici în genunchi, fără nici o degerătură, într-un ger năpraznic
Rugăciunea unei maici poate face adevărate minuni Sursă foto: ITAR-TASS | Natalia Fedosenko
Furia comandantului a fost pe măsură. Au fost supuse unor torturi greu de imaginat: au mâncat supă râncedă, au fost băgate în cămașă de forță, cu mâinile legate de spate și funia trecută în jurul gleznelor, apoi a fost aruncată apă peste ele, pentru ca materialul să se strângă și să le provoace dureri îngrozitoare.
Într-o zi de iarnă cumplită, cu temperaturi mult sub zero, maicile au fost scoase afară, duse pe un deal, dezbrăcate de hainele groase și lăsate în bătaia vântului polar. Era o condamnare sigură la moarte, dar nu și pentru călugărițele iubite de Dumnezeu.
Comandantul lagărului, speriat de puterea neomenească a celor 30 de maici
Minunea din lagărul Vorkuta săvârșită de 30 de maici care au sfidat Gulagul. Nimeni nu a avut vreodată în Rusia o asemenea libertate religioasă. Paznicii lagărului le-au găsit îngenuncheate, în rugăciune. Nu țipau, nu se plângeau, nu cereau milă. Stăteau liniștite, ca și cum frigul nu le atingea. Ore întregi, apoi zile.
De fiecare dată, imaginea era aceeași: maici în genunchi, vii, fără degerături, cu fețele liniștite. Pentru cei care au văzut aceste lucruri, explicația nu mai era omenească. Comandantul, un om obișnuit cu suferința și moartea, a fost tulburat.
Nu mai era vorba de disciplină sau pedeapsă, era ceva ce nu putea controla, ce nu înțelegea. Era o putere nepământeană. În cele din urmă, paznicii au refuzat să le mai atingă, iar însuși comandatul închisorii a fost convins că e vorba de o minune a lui Dumnezeu.
Maicile i-au întors la credință și pe deținuți și pe paznicii lagărului
Speriat, acesta a oprit pedepsele, le-a lăsat să trăiască în rugăciune și în plus, a dat ordin ca acestea să fie păzite pentru a nu fi deranjate. Într-un loc unde omul era redus la nimic, aceste maici au devenit un simbol. Deținuții și mulți paznici, le priveau cu uimire și mulți au început să se roage împreună cu ele.
Se spune că nimeni nu a avut vreodată în Rusia atâta libertatea religioasă ca aceste călugărițe. Nu se știe nici cât au stat în lagăr, nici ce s-a întâmplat cu ele, dar un lucru e cert. În fața unui sistem construit pe frică, aceste maici au răspuns cu smerenie. În fața urii, au răspuns cu rugăciune.
Și poate tocmai de aceea, minunea săvârșită de 30 de maici cu har dumnezeiesc s-a păstrat până în zilele noastre. Ca un răspuns că Dumnezeu nu îl părăsește niciodată pe cel care Îl iubește. Iar acolo, în Iadul din lagărul Vorkuta, acest adevăr a prins viață.
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
