Înarmată cu sute de compuși chimici, se aventurează acolo unde alții nu îndrăznesc să pășească omul de știință norvegian Sissel Tolaas a creat o colecție remarcabilă care descrie călătoria sa unică în lumea istoriei olfactive: biblioteca mirosurilor.
Locul unde mirosurile vorbesc de la sine
Această bibliotecă cu totul ieșită din comun resuscitează mirosuri de mult uitate ale unor obiecte, locuri și chiar epoci istorice întregi. Această vastă colecție olfactivă, care numără mii de exemplare, este dovada dedicării sale pentru păstrarea și împărtășirea esenței experiențelor umane.
Spre deosebire de istoricii tradiționali care se bazează pe cuvinte și imagini, Tolaas captează esența istoriei prin intermediul celui mai primar simț al nostru: mirosul. În biblioteca ei, nu veți găsi tomuri vechi și prăfuite, pline de proză seacă.
În schimb, ea lasă mirosurile să vorbească de la sine, oferind o conexiune brută și nefiltrată cu trecutul. Biblioteca este destinată să sprijine conservarea, documentarea și diseminarea mirosurilor care sunt considerate a avea o valoare culturală considerabilă.
Cercetătorul a studiat matematică, chimie și arte vizuale în Scandinavia, Polonia și Rusia
Tolaas a trăit între Islanda și Norvegia, dar de un deceniu locuiește la Berlin, unde a construit bibliotecă catalogând până acum peste 7 000 de mirosuri. Tolaas a pășit pentru prima dată în lumea mirosurilor la sfârșitul anilor ’80, după ce a studiat matematică, chimie și arte vizuale în Scandinavia, Polonia și Rusia.
A lucrat la instituții precum MIT și Harvard Graduate School of Design, a expus la muzee precum MoMA New York, Tate Liverpool din Marea Britanie și Muzeul Național din Beijing. Printre clienții săi se numără Cartier, Comme des Garçons și DaimlerChrysler.
„Învățăm cum să vedem și cum să auzim, dar nu învățăm cum să gustăm, cum să mirosim sau cum să atingem”
„Astăzi mirosim toți la fel, comunicăm prin reclame la parfumuri și cred că este păcat. Fiecare dintre noi are un miros corporal la fel de unic ca amprentele noastre digitale și cred că vom începe să redescoperim și să apreciem acest lucru.
Nu am nimic împotriva curățeniei, doar că facem aceste lucruri fără să ne gândim. (…) Cred că școlile ar trebui să aibă noi discipline care să se ocupe de software-ul uimitor pe care îl avem pe corp: simțurile noastre. Învățăm cum să vedem și cum să auzim, dar nu învățăm cum să gustăm, cum să mirosim sau cum să atingem. ”, a spus cercetătorul într-un interviu.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook