Cea mai mare bibliotecă monahală din lume se află în Austria. Așa ceva nu ați văzut niciodată

Cea mai veche mănăstire rămasă în Styria, Austria, Abația Admont conține cea mai mare bibliotecă monahală din lume, precum și o colecție științifică de lungă durată. Este cunoscută pentru arhitectura, arta și manuscrisele sale în stil baroc. Amplasarea mănăstirii la granițele parcului național montan Gesäuse este de o frumusețe peisagistică neobișnuită.

Abația a fost ridicată în anul 1074

Dedicată Sfântului Blaise, Abația Admont a fost fondată în 1074 de către arhiepiscopul Gebhard de Salzburg cu moștenirea răposatului Sfântul Hemma de Gurk. În acest loc au ajuns călugări de la Abația Sfântul Petru din Salzburg, sub conducerea starețului Isingrin.

Se spune că cel de-al doilea abate, Giselbert, ar fi introdus aici reformele cluniace. Un alt abate timpuriu, Wolfhold, a înființat o mănăstire pentru educarea fetelor din familiile nobile, iar tradiția educațională a rămas puternică de atunci. Mănăstirea a prosperat în timpul Evului Mediu și a deținut un scriptorium productiv, iar starețul Engelbert de Admont a fost un renumit erudit și autor a numeroase lucrări

Facultăți de teologie și filosofie

În acest loc greu de explicat în cuvinte se află una dintre cele șapte fresce de tavan pictate de Bartolomeo Altomonte în al 80-lea an de viață pentru bibliotecă. O „alegorie a Iluminismului”, aceasta o arată pe Aurora, zeița zorilor, cu geniile limbii în trenul ei trezindu-l pe Morfeu, zeul viselor, simbol al omului.

Războaiele împotriva turcilor și reforma au provocat un declin îndelungat, dar odată cu Contrareforma, abația a înflorit din nou. Pe lângă școala secundară, care ulterior s-a mutat la Judenburg, existau facultăți de teologie și filosofie. De altfel, abatele Albert von Muchar era cunoscut ca istoric și a predat la Universitatea din Graz.

În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, mănăstirea a atins un punct culminant în ceea ce privește productivitatea artistică, cu operele fratelui Benno Haan (1631-1720), brodezator ecleziastic de renume mondial, și ale sculptorului Josef Stammel.

Biblioteca a fost salvată

La 27 aprilie 1865, un incendiu dezastruos a distrus aproape întreaga mănăstire. În timp ce arhivele monahale au ars, biblioteca a putut fi salvată. Reconstrucția a început în anul următor, dar nu era încă finalizată în 1890.

Crizele economice din anii 1930 au forțat mănăstirea să vândă multe dintre comorile sale de artă, iar în perioada guvernului național-socialist mănăstirea a fost dizolvată și călugării evacuați. Aceștia au reușit să se întoarcă în 1946, iar astăzi abația este din nou o comunitate benedictină înfloritoare.

1400 de manuscrise

Sala bibliotecii, construită în 1776 după planurile arhitectului Joseph Hueber, are 70 de metri lungime, 14 metri lățime și 13 metri înălțime. Motiv pentru care a fost numită cea mai mare bibliotecă de mănăstire din lume. Aceasta conține aproximativ 70.000 de volume din întregul fond al mănăstirii, de aproximativ 200.000 de volume.

Tavanul este format din șapte cupole, decorate cu fresce de Bartolomeo Altomonte, care prezintă etapele cunoașterii umane până la punctul culminant al Revelației Divine. Lumina este furnizată de 48 de ferestre și este reflectată de schema cromatică originală de aur și alb.

Arhitectura și designul exprimă idealurile Iluminismului, față de care sculpturile lui Joseph Stammel reprezentând „Ultimele patru lucruri” constituie un contrast izbitor. Abația posedă peste 1.400 de manuscrise, dintre care cele mai vechi, de la Abația Sfântul Petru din Salzburg, au fost dăruite de fondator, arhiepiscopul Gebhard, și i-au însoțit pe primii călugări care s-au stabilit aici, precum și peste 900 de incunabule.

Mănăstirea are și o colecție de artă contemporană

Încă din perioada barocă, stareții au acumulat o colecție de „curiozități” și specimene științifice de diferite tipuri, care au fost distruse în întregime în incendiul din 1865. În cadrul reconstrucției, părintele Gabriel Strobl a decis să înlocuiască colecțiile pierdute, formând astfel nucleul muzeelor moderne.

Părintele Strobl era el însuși botanist, dar s-a ocupat și de constituirea colecției de insecte, atât de mult încât a devenit unul dintre marii entomologi ai vremii sale. De asemenea, abația găzduiește două colecții importante de artă istorică și modernă.

Colecția de artă istorică a fost începută în 1959 de către părintele Adalbert Krause, și a fost mărită semnificativ începând cu 1980. Actualul muzeu a fost deschis în 2003. Colecția se axează în special pe arta ecleziastică și conține, de exemplu, numeroase lucrări de broderie ecleziastică ale celebrului meșter Benno Haan și ale sculptorului abației Joseph Stammel.

Din 1997, mănăstirea a creat, de asemenea, o colecție de artă contemporană, realizată în mare parte de tineri artiști austrieci și adesea concepută special pentru spațiile mănăstirii.