Simona Ionescu / Redactor Șef
„Roar”, o peliculă care a avut premiera internațională în 1981, este considerată cea mai periculoasă producție cinematografică filmată vreodată. Însăși Melanie Griffith a ajuns la spital în timpul filmărilor, cu răni grave.
Povestea „Roar” a început când Tippi Hedren, mama lui Melanie Griffith și soțul ei, Noel Marshall (producătorul filmului Exorcistul), au avut ideea de a face un film despre lei. Aceștia s-au inspirat în urma unei călătorii în Africa, atunci când au văzut casa unui fost paznic de vânătoare preluată și locuită de o familie de lei.
Aceasta a dus la o dedicare față de lupta pentru pisicile sălbatice din întreaga lume. Populația acestor creaturi frumoase era în scădere din cauza vânătorii și a scoaterii din habitatul natural. Noel și Tippi au crezut că un film despre lei în Africa ar putea ajuta la creșterea conștientizării la nivel mondial. De asemenea, intenționau să folosească veniturile din film pentru a ajuta la îmbunătățirea vieții felinelor aflate în captivitate.
Noel și Tippi au vrut inițial să „închirieze” lei antrenați la Hollywood. Au descoperit că acest lucru era imposibil la nivelul pe care și-l imaginau. Așa că au început procesul de a achiziționa și a crește propriii lor lei, împreună cu familia lor (Melanie Griffith, Joel, John și Jerry Marshall). Cei mai mulți dintre lei erau respinși din grădini zoologice, circuri și de la proprietari privați care nu puteau face față responsabilității. Primii lor lei au trăit, au dormit și au mâncat efectiv cu ei în casa lor suburbană din Sherman Oaks, California.
Vecinii și autoritățile locale nu erau prea încântați, astfel că în cele din urmă, au cumpărat un mare ranch retras, situat la 40 de mile nord de Los Angeles, în Soledad Canyon, care putea găzdui leii și servea ca platou „african” pentru filmul lor.
După câțiva ani de reproducere și achiziționare a altor specii de feline, munca lor s-a transformat într-una dintre cele mai mari colecții private de pisici mari din lume. Deși tigrii, pumele și jaguarii nu se găsesc în Africa, Noel a găsit o modalitate de a-i include în poveste – astfel încât să poată apărea și în film.
De la concepție până la finalizare, a durat 11 ani pentru a transforma „Roar” în realitate. A durat 5 ani doar pentru a finaliza filmările! Rezultatul este o realizare uimitoare a unei producții cinematografice extrem de riscante. Deși „Roar” nu se clasează în istoria cinematografică drept un film clasic, merită recunoaștere pentru că are secvențe epice și uimitoare cu lei interacționând cu oamenii – atât cu comportamente iubitoare, cât și violente.
„Ar putea fi cel mai iresponsabil lucru pe care l-am văzut vreodată ca film, și l-am văzut de trei ori până acum. S-ar putea să-l vizionez din nou în seara asta. Sunt atât de fascinat de acest document al unei nebunii absolute”, spunea la un moment dat Drew McWeeny de la Hitfix.
După standardele de astăzi, ceea ce este cel mai impresionant la „Roar” este absența efectelor vizuale. A fost produs cu mult înainte de epoca trucajelor generate de computer. Deși uneori s-au folosit montaje creative, este evident că ceea ce se vede este real. Lei se luptă cu adevărat între ei, iar actorii se luptă cu adevărat cu lei și tigri.
View this post on Instagram
Una dintre scene demonstrează riscurile incredibile asumate și consecințele lor grave. Când Noel intervine pentru a opri o luptă între lei, unul dintre lei îi mușcă mâna stângă. Nu este singurul incident, căci pe parcursul filmărilor, actorii au ajuns la spital de multe ori, în unele cazuri cu răni grave produse de animalele sălbatice.
După ce a petrecut ani de zile crescând lei, Noel a înțeles că leii pot fi antrenați să facă doar „trucuri” simple. Ca regizor și actor principal în film, Noel a făcut o alegere îndrăzneață care a fost cu siguranță mai periculoasă și consumatoare de timp.
Deși era un film narativ, mare parte din „Roar” a fost filmat în stil documentar. Sigur, au existat un scenariu și o poveste generală, dar fiecare scenă cu lei a fost improvizată și fotografiată cu cel puțin 4 camere. Practic, fiecare scenă a fost acoperită cu 8 camere Panavision 35mm.
Niciun animal nu a fost rănit în timpul realizării filmului „Roar”, dar mulți dintre oamenii implicați nu au fost atât de norocoși. Peste 70 de membri ai echipei și actori au fost răniți în timpul filmărilor, inclusiv Melanie Griffith, care a fost zgâriată pe față și a avut nevoie de operație estetică. La acel moment, actrița avea 18 ani.
În doar a treia săptămână de filmare, o leoaică l-a mușcat pe directorul de imagine, Jan DeBont, de cap. Chiar și după ce a primit 220 de cusături pentru răni, el a continuat curajos să filmeze. A rămas implicat în proiect timp de 5 ani, până când acesta a fost finalizat.
Filmul aproape că s-a prăbușit permanent în decembrie 1978, când Noel a fost mușcat sever de picior în timpul filmărilor. A fost internat în spital, dar a dezvoltat gangrenă din cauza mușcăturii urâte.
În plus, în timp ce Noel era în spital, ploile musonice au venit și au inundat ferma. Majoritatea decorurilor africane au fost inundate și distruse. Alunecările de teren au distrus o serie de garduri, permițând leilor să scape. Preocupați de siguranța publicului, unele șerifi nervoși au împușcat și ucis unul dintre leii masculi principali.
Ulterior, incendiile de vegetație au izbucnit și au ars porțiuni din fermă. A fost nevoie de peste un an pentru ca decorul să fie reconstruit și pentru ca mediul exterior să se refacă suficient pentru a relua filmările. Nu este de mirare că „Roar” a fost considerat de Variety „cel mai afectat film de dezastre din istoria Hollywood-ului”.
A fost, de asemenea, un dezastru financiar. Încă de la început, bugetul lui „Roar” a crescut rapid. Finanțatorii s-au retras după doi ani de producție, forțându-i pe Tippi și Noel să vândă practic tot ce aveau pentru a menține filmul pe linia de plutire. Înainte de a produce, regiza, scrie și juca în „Roar”, Noel Marshall a fost producător executiv la „The Exorcist”, veniturile din acest film ajutând la finanțarea producției.
Pe măsură ce dezastrele s-au succedat pe platou, membrii echipei au început să creadă că „Roar” a căzut pradă legendarului „blestem al lui The Exorcist.” Din cauza multor întârzieri și altor probleme financiare, costul final al lui Roar a fost de 17 milioane de dolari. Din păcate, filmul a generat doar 2 milioane de dolari la nivel mondial.
În ciuda acestor probleme, „Roar” rămâne în continuare cel mai periculos film din istorie, care era să își omoare actorii de nenumărate ori pe platou.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
