Simona Ionescu / Redactor Șef
Sulina, această necropolă maritimă este martora tăcută a unei epoci când era „Babilonul Europei”, un loc cosmopolit unde se vorbeau 22 de limbi și se rugau oameni de șapte religii diferite.
În inima Cimitirului Maritim din Sulina se află mormântul lui Gheorghe Kontoguris (Ghiorghios Kontoguris), singurul pirat recunoscut oficial din Europa a cărui existență a fost documentată istoric. Născut pe 13 octombrie 1838 într-o familie înstărită din Kefalonia, Grecia, Kontoguris a ales o viață la granița dintre legendă și realitate.
Piatra sa funerară îl dezvăluie printr-un simbol inconfundabil: capul de mort cu oase încrucișate, alături de o cruce împodobită cu lauri, o dualitate simbolică care reflectă atât aventurile sale rebele, cât și recunoașterea sa ca „cetățean excelent”.
Metoda sa de piraterie era ingeniozitate pură: atașa lămpi pe coarnele unui taur și-l conducea de-a lungul coastei, înșelând căpitanii navelor care credeau că văd o altă ambarcațiune ancorată. Atrase spre mal, corăbiile eșuau pe bancurile de nisip, devenind o pradă foarte ușoară. Piratul a murit la doar 33 de ani, pe 25 martie 1871.
Destin sau coincidență, s-a stins din viață chiar de Ziua Națională a Greciei, fiind împușcat într-o confruntare cu soldații ruși pe străzile Sulina. Potrivit legendei, și-ar fi îngropat comoara undeva lângă mare, iar indicii despre locația ei ar fi gravate pe piatra sa. Aceste indicii s-ar vedea doar când mormântul este udat în zorii zilei.
Cimitirul Maritim din Sulina, înființat în 1864 de către Comisia Europeană a Dunării, este un „fenomen” unic nu doar în România, ci în întreaga Europa.
Pentru prima dată, ortodocși români, lipoveni și greci, catolici, protestanți, musulmani și evrei sunt înmormântați laolaltă, despărțiți doar printr-o împărțire simbolică în alei, nu prin garduri fizice. Această necropolă reflectă glorioasa epocă cosmopolită a orașului Sulina, când era „porto-franco” (1870-1931) și adăpostea peste 15.000 de suflete din 21 de etnii.
Sulina, orașul cu singurul mormânt de pirat din Europa. Cimitirul unic unde religiile se întâlnesc întru eternitate. Mormintele „vorbesc” limbi diferite, de la greacă, română, germană, engleză, la ebraică și arabă, iar arhitectura funerară îmbină stiluri de la cruci ortodoxe la stele evreiești și pietre tombale musulmane.
În acest cimitir își se odihnesc întru eternitate Sir Charles Hartley, supranumit „părintele Dunării”, alături de colegii săi danezi și englezi care au făcut Sulina navigabilă pentru navele moderne. Și tot în acest loc își au mormintele și Eugenius Magnussen, inginer danez șef al CED, și William Simpson, pionier al hidrografiei dunărene.
Una dintre cele mai emoționante povești ale cimitirului aparține tinerilor englezi William Webster și Margaret Ann Pringle, cunoscuți drept „îndrăgostiții de la Sulina”. Pe 21 mai 1868, Margaret, în vârstă de 23 de ani, a căzut în apele Dunării. William, ofițer secund pe nava „Adalia” a Comisiei Europene a Dunării, a sărit să o salveze, dar amândoi s-au înecat.
Familiile îndurerate au acceptat ca cei doi să fie înmormântați împreună la Sulina, cu pietre tombale identice. „El și-a sacrificat nobil viața încercând să o salveze pe Ann de la înec”, scrie pe epitaful bărbatului.
Cuvintele de pe mormântul Margaretei sunt tulburătoare: „A venit ca o floare și a fost retezată”. Mormântul lor poartă și un text din Evanghelia după Ioan: „Nimeni nu are mai mare dragoste decât acesta, ca cineva să-și sacrifice viața pentru prietenii săi”.
Și tot în cimitirul de la Sulina se află și mormântul prințesei Ecaterina Moruzi, nepoata domnitorului moldovean Ioan Sturdza, care s-a înecat în apele îngheţate ale Dunării în 1893. De asemenea, aici își dorm somnul de veci doi copii greci, Gherasimos și Ana, ale căror statui simbolizează dragostea fraternă.
Plăcuțele a trei câini, Charly, Wolfy și Cora, par să vegheze necropola. În ciuda semnificației sale istorice și culturale unice, Cimitirul Maritim din Sulina se confruntă cu degradarea accelerate, probleme cele mai mari fiind la secțiunile musulmană și evreiască.
Deși incluse în Strategia de Dezvoltare Locală 2018-2035, planurile de restaurare rămân, în mare parte, doar pe hârtie. În cel mai estic colț al României, religiile și națiunile care s-au luptat secole la rând în viață găsesc pace și reconciliere în lumea de dincolo.
Interesant de citit: Mormântul din Cimitirul Bellu care ascunde o crimă pasională din 1921
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
