În inima Banatului, unde dealurile se împletesc cu poveștile uitate ale istoriei, se ridică o bijuterie arhitecturală care șoptește amintiri de acum două secole. Teatrul Mihai Eminescu din Oravița, cândva capitala culturală a Banatului, nu este doar o clădire, ci un simbol viu al pasiunii românești pentru artă. Un loc unde ecourile aplauzelor de odinioară încă răsună, invitând generațiile actuale să se conecteze cu rădăcinile culturale.
Inaugurat în 1817, teatrul Mihai Eminescu este recunoscut pe scară largă ca fiind cel mai vechi edificiu teatral permanent de pe teritoriul actual al României, o mărturie a rezistenței culturale într-o epocă marcată de schimbări imperiale.
Copie fidelă a grandorii austriece
Construit în stil baroc vienez, după modelul celebrului Burgtheater din Viena, care astăzi nu mai există în forma sa originală, teatrul din Oravița reprezintă o copie fidelă a grandorii austriece, adaptată spiritului local.
Arhitectul său, Ion Niuni, un macedo-român cu viziune, a transformat visul unei comunități într-o realitate durabilă, care a supraviețuit războaielor, renovărilor și însuși timpului.
Inaugurat în octombrie 1817
Teatrul Mihai Eminescu din Oravița, în vechime
Evenimentul inaugurării, 5 octombrie 1817, a fost unul de poveste. În prezența împăratului Francisc I al Austriei și a împărătesei Carolina Augusta de Bavaria, cortina s-a ridicat pentru prima dată, marcând un moment de glorie pentru micul oraș minier.
Nu era doar un spectacol, ci o declarație de identitate culturală, într-o regiune unde arta devenea pod peste granițe și culturi. Pentru locuitorii din Oravița, teatrul a devenit un refugiu al sufletului, un loc unde grijile zilnice se topeau în luminile rampei.
În jurul anului 1790, s-a înființat Uniunea Diletanților din Oravița, o asociație de amatori talentați
Istoria teatrului din Oravița nu începe odată cu piatra sa de temelie, ci cu mult înainte, în anii efervescenți ai secolului al XVIII-lea. Încă din 1763, trupa itinerantă a lui Anton Eintrag a adus primele reprezentații pe scene improvizate, aprinzând scânteia pasiunii pentru teatru printre localnici.
Apoi, în jurul anului 1790, s-a înființat Uniunea Diletanților din Oravița, o asociație de amatori talentați care organiza spectacole de teatru, poezie și muzică, transformând orașul într-un centru cultural vibrant al regiunii. Aceste inițiative timpurii, susținute de comunitatea locală au pavat drumul pentru construirea celebrului teatru.
Pe scena teatrului au jucat trupe din Viena, Budapesta, Moscova, Berlib, Roma, New York
După inaugurare, scena din Oravița a devenit un magnet pentru artiști din toată Europa. Trupe din Viena, Budapesta, Moscova, Berlin, Roma și chiar New York au călcat pragul său, aducând diversitate și strălucire.
Un capitol emoționant din istoria sa este legat de anul 1868, când trupa lui Mihail Pascaly a sosit aici, avându-l ca sufleur pe tânărul Mihai Eminescu. Vizita poetului național a fost atât de marcantă încât, în timp, teatrul a primit numele său, devenind un omagiu adus geniului românesc.
De-a lungul deceniilor, teatrul a fost martor la concerte ale marilor muzicieni români, precum Ciprian Porumbescu și George Enescu, în perioada interbelică.
După Al Doilea Război Mondial, a trecut prin renovări ample, păstrându-și autenticitatea barocă, iar astăzi găzduiește Muzeul de Istorie a Teatrului și a Orașului Oravița, un sanctuar al memoriei culturale.
Sursă foto: Urbanism.oravita.ro
Vrei să critici sau să lauzi ceva? Atunci nu ezita să ne scrii în Comentarii! Exprimă opinia într-un limbaj civilizat!
Jurnalistă cu peste 20 de ani de experiență, a debutat ca redactor la cotidianul Tineretul Liber, apoi a contribuit la dezvoltarea altor proiecte. A scris pentru „Evenimentul Zilei”, „Curentul”, „Monitorul de București”, revistele „Felicia” și „Taifasuri”. Din anul 2021 este activă pe site-ul Rețete și Vedete. La toate publicațiile enumerate a publicat articole pe actualitate, lifestyle, monden, medicină naturistă, sănătate, reportaje, religie, horoscop, editoriale.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
