Simona Ionescu / Redactor Șef
O teorie virală susține ceva șocant despre datele de expirare, și anume că întregul sistem ar fi fost influențat de mafie, mai exact de Al Capone, și că ele sunt folosite și astăzi pentru a manipula consumatorii. Realitatea din spatele datelor de expirare este însă mai complicată și, în unele privințe, chiar mai surprinzătoare.
Povestea pare desprinsă din filme. În anii 1930, Al Capone ar fi susținut introducerea datelor de expirare pe lapte după ce o rudă s-ar fi îmbolnăvit. Alte versiuni spun că a fost o mișcare strategică, având în vedere implicarea familiei sale în industria lactatelor.
Există un sâmbure de adevăr totuși. Familia Capone a avut legături cu afaceri din domeniul laptelui, iar orașul Chicago a introdus forme timpurii de reglementare privind etichetarea laptelui în acea perioadă.
Dar problema majoră este faptul că nu există dovezi clare că el a „inventat” datele de expirare.
Majoritatea sistemelor moderne de etichetare au apărut mult mai târziu, în special în anii ’70. Așadar, povestea cu mafia este mai degrabă un mit decât un fapt.
Datele de expirare nu au fost create de mafie, ci au apărut treptat din cauza creșterii populației urbane, industrializării producției alimentare și nevoii de standardizare a prospețimii
Dar există un detaliu pe care puțini îl știu și anume că majoritatea datelor de expirare nu indică siguranța alimentului.
Etichete precum: „A se consuma de preferință înainte de”, „A se vinde până la”, „Expiră la” se referă, de cele mai multe ori, la calitatea produsului, nu la pericol.
Asta înseamnă că multe produse sunt încă sigure pentru consum chiar și după data înscrisă, doar că pot să nu mai aibă același gust sau textură.
Chiar și fără o conspirație mafiotă, sistemul are un defect major. El este unul confuz pentru consumatori.
Pentru că nu există un standard universal, mulți oameni tratează aceste date ca pe niște limite stricte, iar rezultatul trist este că alimente perfect bune ajung la gunoi, gospodăriile pierd bani, iar risipa alimentară crește masiv.
Multe persoane aruncă mâncare inutil, doar pentru că interpretează greșit etichetele.
Teoria virală spune că marile companii folosesc datele de expirare pentru a te face să cumperi mai mult.
Realitatea este mai nuanțată. Companiile beneficiază atunci când consumatorii aruncă produsele mai devreme, dar nu există dovezi pentru o schemă coordonată de tip mafiot
În schimb, există un sistem mai subtil de etichete ambigue, reguli neuniforme și lipsă de educație a consumatorilor.
Împreună, acestea creează un context în care risipa devine normală și profitabilă.
Datele de expirare nu sunt chiar o înșelătorie, dar nici nu sunt ceea ce cred majoritatea oamenilor. Ele nu au fost inventate de Al Capone și nici nu sunt, de obicei, limite stricte de siguranță. În schimb, datele de expirare sunt frecvent înțelese greșit și contribuie indirect la risipa alimentară.
Concluzia este că probabil aruncăm mai multă mâncare bună decât ar trebui.
Ideea că datele de expirare sunt o „schemă mafiotă” este atractivă, dar falsă.
Ceea ce este real însă e poate și mai important este faptul că există un sistem confuz, influențat de practici industriale și lipsă de standardizare, care îți afectează zilnic buzunarul. Și, spre deosebire de o poveste cu mafie, asta chiar se întâmplă.
Precizare: Informațiile din prezentul articol sunt de interes public și sunt obținute din surse publice. Legea 190 din 2018, la articolul 7, menţionează că activitatea jurnalistică este exonerată de la unele prevederi ale Regulamentului GDPR, dacă se păstrează un echilibru între libertatea de exprimare şi protecţia datelor cu caracter personal.
Ne puteți urmări și pe Google News sau pe pagina noastră de Facebook
